Paris pieds nus (Pierduti in Paris)

Sinopsis: Fiona, o bibliotecara dintr-un orasel canadian, primeste o scrisoare nelinistitoare de la batrana ei matusa din Paris. Fiona ia primul avion si descopera ca aceasta a disparut. Intr-o avalansa de dezastre spectaculoase, Fiona il intalneste pe Dom, un barbat fara adapost, cuceritor si egocentric, care refuza sa o lase in pace. O distractiva si haotica poveste a trei oameni pierduti in Paris.

In nota filmelor anterioare ale lui Dominique Abel si Fiona Gordon, Paris pieds nus este o comedie burlesca. E o poveste simpla, ce permite jocului actoricesc sa preia rolul principal; de data aceasta, insa, intriga seamana cu o investigatie de amatori, ceea ce-i da filmului un ton diferit de cele anterioare. Jocul actorilor este in centrul povestii, regizorii filmeaza corpuri ce lupta cu dificultati de tot felul, corpuri ce lupta pentru a trai, pentru a obtine sau a mentine o anumita demnitate si pentru a se depasi pe ei insisi. Aproape toate evenimentele se desfasoara in doua zile si doua nopti. Personajele sunt intr-o permanenta stare de urgenta, fug de colo-colo, se lovesc unul de altul tot timpul.

Fiona Gordon este cunoscuta pentru limbajul sau corporal unic. In acest film, scoate in evidenta latura ei de Olive Oyl. Fata de personajele interpretate de ea in filmele anterioare, aici personajul difera prin: mai multa fragilitate, vulnerabilitate si emotie.  Dominique Abel il interpreteaza pe Dom, un barbat fara adapost, egoist si descurcaret, cu un simt al proprietatii redus, dar mereu dispus sa incerce orice. Fata de personajele interpretate de el in filmele anterioare, aici personajul este: mai malitios, seducator si autonom.

Dincolo de latura mitica a orasului, un simbol al viselor si al grandorii, Parisul este si un personaj activ in film. Il descoperim prin ochii inocenti ai Fionei, odata cu sosirea ei haotica. Apoi il cunoastem pe Dom in mediul sau zilnic: Ile aux Cygnes, unde centrul istoric se transforma intr-un oras modern. Pe de o parte, podurile de piatra si Turnul Eiffel, pe de alta, pistele de autobuze moderne, zidurile de beton si zgarie-norii. Dom e un om al strazii, sta intr-un cort la picioarele Statuii Libertatii (in miniatura). Personajele se deplaseaza intr-o geografie reala. Desi uneori sunt surprinse monumente celebre din Paris, acestea nu apar in lumina unor imagini de carte postala (desi pe Fiona o atrage in mod deosebit Turnul Eiffel), ci a puterii lor simbolice. Sa urci Turnul Eiffel ca sa mori este o imagine poetica. La fel cum e si cortul unui om al strazii la poalele Statuii Libertatii, nimic mai sugestiv pentru un vagabond…