O luna in Thailanda, debut

Sinopsis: „In noaptea Anului Nou, Radu descopera ca nu e multumit de viata lui sentimentala si decide sa se desparta de prietena sa. Porneste intr-o calatorie prin cluburile si petrecerile bucurestene in cautarea fostei iubite. Dar este ea femeia de care are nevoie cu adevarat?”

Prezentat drept „Un film despre tineri, pentru tineri, realizat de tineri”, productia a avut titlul initial 365 de revelioane, iar partea cu „realizat de tineri”, e chiar adevarata: cu foarte mici exceptii, intreaga echipa de productie are in jur de 30 de ani, ca medie. Ceea ce e un record pentru un film romanesc facut dupa ’89. 

Paul Negoescu declara despre filmul sau ca „Fac parte dintr-o generatie confuza. Cei de varsta mea au ajuns sa fie mult mai superficiali in privinta dragostei si tind sa nu mai acorde multa atentie propriilor sentimente. Iau decizii pripite, fara a reflecta prea mult, fara sa-si asculte instinctul.  O luna in Thailanda este un film despre decizii, un film despre generatia mea.”

Dragostea e una din temele specifice ale filmografiei lui Paul Negoescu (care a mai fost la Iasi in 2009, la IIFF); a devenit cunoscut pentru scurtmetrajul Examen (un exercitiu de scoala, pentru anul II de facultate), dar are si scurtmetraje cu tematica sociala precum Acasa, Renovare sau Derby. E probabil cel mai cunoscut regizor roman care inca nu debutase in lungmetraj, ceea ce nu e putin lucru. Mai mult, a si fost selectat, in acest moment al carierei, la Festivalul de Film de la Venetia 2012, in sectiunea „Saptamina criticii”.

In recenziile la O luna in Thailanda, Negoescu e intre „e tinar, promite” si „e tinar, dar asta nu-i scuza greselile”. Cumva, cele mai multe reprosuri i se aduc din pricina lipsei unui mesaj esential pe care filmul nu-l transmite; inca nevazindu-l, pot sa presupun ca acest aspect are a face cu modul in care Paul Negoescu isi priveste generatia din care face parte: „superficiala si confuza”. Ramine de vazut vineri, in Zona, sau cind apare la cinema.