Noe by Aronofsky

Sinopsis: „E o lume lipsita de speranta. Ploile nu mai uda tarana cotropita de atatea ori de hoarde barbare, iar aceasta nu mai rodeste. Inconjurat de cruzime si abuzuri, Noe este un om de isprava. Luptator experimentat, mag si vindecator, nu isi doreste decat sa traiasca in pace alaturi de familia sa. Cu toate acestea, in fiecare noapte in visele sale apare un potop fara de sfarsit. Sa fie semn ca lumea se va sfarsi? Treptat, Noe intelege despre Creator ca are de gand sa pedepseasca omenirea si sa-i ucida semenii pana la unul. Doar Noe are sansa de a face viata sa prospere pe fata Pamantului...” (sursa: cinemagia)

Revenit dupa o pauza de aproape patru ani cit au trecut de la cel mai recent titlu din filmografia sa, Black Swan, Darren Aronofsky deschide seria filmelor de inspiratie biblica care vor umple cinemaurile anul acesta (vor mai fi Brad Pitt - Pilat din Pont, Christian Bale – Moise si Will Smith - Cain). Desi nu s-a prea amintit prin promovarea din RO, lungmetrajul are la baza un roman grafic in 4 volume scris tot de Aronofsky, dar nedisponibil inca in limba romana.

Desi povestea potopului biblic (care se regaseste si in alte culturi, nu doar in cea iudeo-crestina) e destul de veche, n-a reprezentat un mare interes pentru cineasti. Cea mai cunoscuta varianta de pina acum era, probabil, disaster movie-ul facut tocmai in 1928 de Michael Curtiz, in care John Wayne face figuratie. Si asta probabil pentru ca cinematografia a fost mai interesata in ultima suta de ani sa-si creeze propriile mituri decit sa preia din literatura et co, incercind, desigur, sa se instituie ca arta propriu-zisa care are si propriile argumente.

Varianta lui Aronofsky a fost la un moment dat in carti sa fie „sacrificata” pentru publicul evanghelic si catolic de peste Ocean, acelasi care cumpara bilete de peste 600 mil $ la Passions of Christ. Ideea n-a tinut desi s-au facut zeci de screening-uri cu zeci de variante de montaj (la un moment dat, se zice, filmul se termina cu rock crestin in fundal, doar-doar sa convinga pe cineva), iar in februarie Paramount a declarat oficial ca filmul nu respecta neaparat varianta biblica a povestii. Si asta pentru ca Arca lui Noe este construita de ingeri care au luat chip si forma de uriasi, Noe e un ecologist avant la lettre, conceptul filmului include si ceva sugestii evolutioniste – toate chestiuni de neacceptat pentru „talibanii” evanghelici care tocmai au declansat un scandal imens saptamina trecuta cu ONG-ul World Vision.

Filmul se anunta, asadar, disputat si discutat, dar nu si in Romania, unde cultura Bibliei nu e indicator important, iar momentele de interpretare libera ale lui Aronofsky si a scenaristului sau Ari Handel vor scapa probabil neobservate sub „potopul” de efecte speciale si trimiteri spre fantasy-uri ca Stapinul inelelor s.a. pentru care publicul autohton merge, totusi, la cinema.

Dureaza 138 minute si este al saselea lungmetraj din cariera regizorului inca ne-premiat cu Oscar, Darren Aronofsky, desi a facut filme precum Pi (1998), Requiem for a dream (2000) sau The Fountain (2006).