Mar Adentro

Sinopsis: Ramon este paralizat la pat de 30 de ani in urma unui accident suferit pe mare si este ingrijit de familia sa. De atunci, singura lui dorinta a fost sa-si duca viata la un sfirsit demn, iar Ramón stie ca numai persoana care il iubeste cu adevarat il va ajuta sa intreprinda ultima sa calatorie. Filmul este bazat pe povestea vieții lui Ramón Sampedro, un spaniol, mecanic de vas, care a luptat 30 de ani pentru dreptul la eutanasie.

Alejandro Amenábar (1972), este un regizor, scenarist chiliano-spaniol si compozitor. Pina in prezent are la activ 9 Premii Goya si un Premiu Oscar. Este cunoscut pentru filmele Tesis (1996), Abre los ojos (1997), Ceilalti (2001), Mar Adentro (2004)etc. In rest, a mai lucrat la vreo 2 scurtmetraje si a compus coloana sonora pentru alte citeva. El si-a scris scenariile pentru toate cele 5 filmele ale sale si a creat aproape toate coloanele sonore. Inainte de a deveni regizor, Alejandro a lucrat intr-un depozit ca gradinar, pina cind a avut destui bani pentru a-si cumpara un aparat de filmat. El nu a vrut sa inceapa studiile universitare cinematografice inainte de a fi atins vreodata o camera de filmat. Si bine a facut, caci filmele sale au fost, in cele din urma, multi-premiate.

„O viata fara libertate nu e viata!” asa spune Ramón, care de 30 de ani traieste imobilizat la pat, dupa ce in urma unei sarituri imprudente in valurile marii a ramas paralizat complet. Isi doreste sa moara, dar o sentinta judecatoreasca ii refuza dreptul la propria eutnasie. Ramón este de parere ca a trai este un drept si nu o obligatie, insa nimeni dintre apropiatii sai nu este de acord cu el. In afara de lupta lui Ramón cu viata, una dintre cele mai mari placeri ale filmului o reprezinta descoperirea capacitatii lui Ramón de a se face folositor (aproape indispensabil) intr-o casa in care, teoretic, nu poate fi decit o povara, influenta acestuia exercitindu-se asupra unor personaje precum nepotul sau, pe care-l trateaza ca pe un fiu. Amenábar surprinde niste scene tulburatoare, dar si foarte frumoase in acelasi timp. Javier Bardem, interpretul lui Ramon, realizeaza o performanta extraordinara, deoarece intregul film este nevoit sa joace doar cu fata, singura parte a corpului care i-a mai ramas mobila perosnajului principal. Coloana sonora a fost compus tot de regizor, acesta adaugind o nota originala filmului.

Aceasta este marea intuitie a regizorului Alejandru Amenábar, care are un stil mult prea sofisticat pentru a „promova” viata intr-o maniera naiva sau intr-un mod lipsit de tact ca in orice alta drama. Asadar, in loc sa puna accent pe drama determinata de conditia lui Ramón si sa dubleze pledoaria eroului in favoarea mortii, Amenabar preferea sa-si construiasca un discurs pe contrasens, caci pentru el, dreptul lui Ramón de a renunta la viata lui e de la sine inteles; faptul ca viata nu-i o obligatie, ci un drept, e un adevar indiscutabil pentru acesta. De-aceea nu-si pierde prea mult timp reconstituind nesfirsitele polemici pe care le-a stirnit in Spania cazul lui Ramón Sampedro, de cele mai multe ori fara nici un rezultat elocvent.

Mar Adentro a primit un Premiu Oscar pentru „Cel mai bun film strain”, Premiul Leul de Argint și Premiul pentru „Cel mai bun actor in rol principal” la Festivalul de Film de la Venetia si 14 premii Goya.