Lincoln: vulnerabilitatea istoriei in cinema

Probabil ca pe unii americani filmul lui Spielberg ii insufleteste, le smulge o lacrima si le aminteste de lectiile de istorie din scoala avand in vedere ca face portretul uneia dintre cele mai mari personalitati politice ale lor, Abraham Lincoln, subliniind calitatile de negociator ale acestuia in procesul de abolire a sclaviei pe teritoriul asupra caruia si-a exercitat mandatele. Parte din actorii care-au jucat in acest proiect considera filmul inedit pentru ca arunca asupra presedintelui american o tusa luminoasa de umanitate. Cel de-al 16-lea presedinte al Statelor Unite mi s-a parut si mie recuperat parca din rama sobrietatii care il incadreaza pe bancnota de 5 dolari. Aceasta transformare a sa pe marele ecran se datoreaza in mod esential lui Daniel Day-Lewis care imblanzeste intru totul imaginea politicianului atat printr-o voce calda, candida cat si printr-o interpretare care izbuteste sa scoata la iveala o personalitate complexa, puternica, rezultatul interferarii mai multor identitati. Abraham Lincoln este urmarit in ultimul an de viata atat ca presedinte si partener politic cat si ca tata, sot si reprezentant al democratiei (ca sa nu absolutizez si sa spun parinte).

Exista voci care contesta adevarul istoric al adaptarii lui Spielberg afirmand ca scenariul de la baza acestuia, semnat de Tony Kushner, exagereaza aportul lui Abraham Lincoln in efortul de a pune capat scalviei si omite sa mentioneze campaniile, de real impact, ale reprezentantelor “Women’s National Loyal League” si ale populatiei de culoare (mai multe, aici). Abraham Lincoln, in filmul lui Spielberg, e intr-adevar invaluit mereu de o aura eroica, un eroism pulsand din interior prin inteligenta, calm si umor, un eroism tradus in tehnica cinematografica prin pozitionarea personajului, in timpul votarii celui de-al 13-lea amendament, in fata unei ferestre prin care patrunde o lumina edenica. Scena arata ca un fel de buna-vestire politica: o data cu starpirea sclaviei, duhul drept al democratiei se intrupeaza in istorie prin Abraham Lincoln.  Chiar si atunci cand presedintele american face compromisuri sau apeleaza la strategii politice lipsite de transparenta, ele sunt prezentante prin prisma sacrificului. In acest sens, unii vad filmul ca fiindu-i favorabil actualului presedinte, Barack Obama, prin afirmarea nevoii de compromis in situatia unei tari democratice aflate in criza.   

Nu e prima data cand Spielberg isi culege subiectul din sfera istoriei, sa ne amintim de Saving Private Ryan, Munich sau Schindler's List. Insa cu siguranta imaginea luptei impotriva sclaviei si opiniile privind cariera presedintelui Lincoln nu se pot sprijini doar pe filmul omonim, ci impun vizionarea unor documentare bazate pe o cercetare metodologica si consultarea mai multor surse istorice. Asta pentru ca, dincolo de functia estetica, Lincoln are si o functie sociala si una de informare care e bine sa actioneze intr-un sistem larg de perspective asupra povestii spuse. Altfel, cum abordeaza si Alex L. Serban subiectul in De ce vedem filme citandu-l pe David D’Arcy, ne confruntam cu „tirania culturii filmului, in care versiunea cinematografica a unui eveniment devine documentul dominant” al acelui eveniment, o versiune canonica nu prentru specialist, fireste, ci pentru marea masa de oameni. Adica pentru cei care decid democratic (sa nu uitam: „democratic”!) soarta tarii respective.”

Exista anumite detalii in film care caracterizeaza stadiul incipient al democratiei si sunt interesante de urmarit. Sa ne gandim cum ar fi perceput astazi un text ca acesta: „Suntem vanatori de balene, domnule Ashley. Vanam balena asta de mult timp. In sfarsit am infipt harponul in spatele dihaniei. E infipt, James, e infipt. Trebuie s-o omoram acum, nu putem astepta. Altfel, cu o lovitura de coada ne va trimite pe toti pe lumea cealalta.” O victorie este comparata cu moartea unei balene; cum ar riposta astazi organizatiile pentru protectia animalelor la un astfel de discurs motivational?! Scenariului nu i se poate reprosa nimic, cred eu, din acest punct de vedere. Sistemul de valori democratice din 1865 nu era identic cu cel de astazi. Mai mult decat atat, citatul dat contine o mostra de forta retorica si de persuasiune prin trecerea formulii de adresare din stilul oficial (domnule Ashley) in cel colocvial (James).

Daniel Day-Lewis a obtinut Globul de aur si premiul BAFTA pentru cea mai buna interpretare in rolul principal (Lincoln), dar jocul cel mai puternic in filmul lui Spielberg il face, dupa parerea mea, Tommy Lee Jones in rolul aliatului lui Lincoln, radicalul Thaddeus Stevens.