Ligia Prodan, premiata la Filmul de Piatra

AltIasi: Stiu ca in momentul in care ai urcat pe scena ai avut foarte multe emotii si n-ai putut impartasi prea mult din ce simteai in legatura cu premiul. Dar acum, dupa citeva zile, cred ca s-au mai asezat lucrurile; deci, ce inseamna pentru tine premiul de la Piatra?

Ligia Prodan: E cea mai mare realizare a mea, so far. Ma simt super pentru ca am doar 16 ani si am deja un premiu la un festival, cred ca mai bine de atit nici nu se putea. Numai nominalizarea-n festival a fost ceva wow si au venit o multime de cunoscuti sa ma felicite. Inainte de gala de premiere ma gindeam la celelalte experimentale, care aveau o intreaga echipa in spate, in jur de 10-15 minute si mult mai multe cadre si munca in spate, iar al nostru avean in jur de 2 minute si 3 cadre (numerele Fibonacci :P) si eram cumva descurajata.  Acum inteleg si eu expresia aia cu “less is more”. Nu trebuie sa faci un film mega-complicat, lung si cu un scenariu pompos, pentru ca in cele din urma nu asta conteaza.

Dupa ce am plecat de pe scena si am iesit pe hol, am avut un atac de panica si am inceput sa pling si ma chinuiam printre lacrimi sa trimit niste mesaje unor prieteni, pentru ca premiul e o chestie foarte mare pentru mine si nu eram pregatita sa fac fata unui asemenea soc. (stiu, suna ca o diva d-aia, dar eu chiar m-am panicat groaznic cind am aflat ca am cistigat).

E primul meu scurtmetraj si-n mai putin de 3 luni de la realizarea lui am si cistigat un premiu cu el. Cu siguranta imi va deschide multe usi (deja primesc oferte de la omuleti necunoscuti pt colaborari la viitoarele proiecte), dar cred ca e un debut destul de fain!

AI: Ce reactie au avut colegii tai, cei cu care ai colaborat la realizarea acestui scurtmetraj?

LP: Elena mi-a zis ca ea se astepta, dar cind a auzit c-am cistigat mi-a zis ca nu vrea sa vina pe scena. De fapt, toata lumea mi-a zis chestia asta dupa ce au aflat de premiu, numai eu nu ma asteptam, iar cind am ajuns in fata sa-mi iau premiul, tremuram ca o frunza si habar n-aveam ce sa zic. Dupa ce am iesit de pe scena, i-am dat un mesaj si lui Victor, iar el mi-a raspuns ceva de genul: „Nu creed, nu creed. Nu creeeed’’ :) Cred ca amindoi au fost super entuziasmati.

AI: Ati primit feedback, la Festivalul de Piatra, de la alti participanti sau de la critici si regizori?

LP: Nu prea. Bine, nici noi n-am stat pe holurile de la cinema in pauzele dintre proiectii, nici nu ne-am bagat in seama cu nimeni de p-acolo, deci, pe de-o parte e si „vina” noastra ca n-am prea stat pe linga oamenii din fest[ival].

O singura tipa, o voluntara din Piatra, cu care am impartit o telegondola pina pe Cozla, ne-a zis ca i-a placut foarte multe filmul nostru si ca nu se astepta sa fie facut de niste adolescenti. A zis ca sunt multe scurtmetraje la festival, care se doresc a fi niste chestii interesante si super serioase, dar de fapt nu-s cine stie ce.

Mi-ar fi placut sa stau de vorba cu Cristi Marculescu, dar timiditatea mea nu ma prea ajuta. Acum regret enorm chestia asta, dar sper sa-l mai intilnesc si cu alte ocazii s-atunci sa fiu mai putin timorata.

AI: Impreuna cu colegii cu care ai lucrat la TIFF – aveti de gind sa mai lucrati la alte proiecte?

LP: Hmm, nu stiu, e destul de complicat, avind in vedere ca locuim in orase diferite. Victor a realizat deja citeva scurtmetraje sub sigla "DoubleYewFilm", impreuna cu un prieten si cred ca are de gind sa continue sa faca filme in formula asta. Elena a realizat si ea un scurtmetraj, intitulat "Familia mea, pe scurt"’ si am inteles ca momentan lucreaza la o parte a 2-a a sa. Ea trece intr-a 12-a anul asta si pe viitor si-ar dori sa dea la regie, la UNATC. Ar fi destul de greu sa ma intilnesc cu amindoi, pentru ca amindoi vor fi in Bucuresti, ori eu mai am de stat cel putin 3 ani in Iasi, cit termin liceul.

E complicat, dar sper ca pe viitor (peste vreo 5-10 ani) sa ne intilnim in bransa (daca si ei vor continua sa faca filme).

AI: De cind a inceput pasiunea ta pentru film (presupunind, bine-nteles, ca e o pasiune)? Chiar, ce reprezinta filmul/cinema-ul pentru tine?

LP: Pasiunea pentru film a inceput de pe la vreo 7-8 ani sau cel putin atunci am inceput sa ma uit la mai multe filme. Cind am intrat eu intr-a 1-a, deja puteam sa-mi iau filme piratate de pe net si tin minte ca unchiu-miu ne facea mie si lui frate-miu teancuri de dvd-uri cu filme, majoritatea americansime d-astea ieftine, dar cel putin erau un inceput, iar frate-miu imi punea destul de des filme pe dvd sa le vad la televizor de dvd player pt a mai scapa macar pt vreo 2 ore de gura mea, ca aveam un singur laptop.

Apoi, frate-miu a inceput sa mearga pe la diferite festivaluri si venea acasa cu tot felul de materiale promotional (genti, tricouri, insigne etc) si tin minte ca am avut o perioada cind mergeam la scoala imbracata in tricourile de la TIFF, dormeam cu ele, aveam genti/sacose de la ManyFest, Astra, IIFF si ma dadeam mare printre colegi ca am cel mai tare frate din univers. Da, cred ca in cele din urma frate-miu e vinovat pentru pasiunea asta si-i multumesc.

Filmul e o forma complexa de arta si, spre deosebire de celelalte, el le poate reuni pe toate, iar asta e ceea ce il face special. In film ai mai multa libertate de exprimare si mai multe feluri prin care te poti manifesta. Sigur ca prin orice manifestare artistica reusesti sa transmiti ceva, in functie de capacitatile si preferintele tale, ca artist, dar dintre toate mie imi place filmul.

AI: Ai prieteni in Iasi, colegi de generatie cu care imparti aceleasi gusturi sau preocupari?

LP: Nu prea. Recunosc ca si eu sunt o persoana destul de retrasa, chiar antisociala, dar am prieteni (cunostinte de familie, de fapt) care se uita la filme (cine nu se uita?), iar daca ii intreb cum li s-a parut un film, mai mult de „ii fain” sau „a fost amuzant” nu reusesc sa scot de la ei, pentru ca nu vor sa-si bata capul sa priveasca un film de pe mai multe planuri sau sa incerce sa-l inteleaga. Oricum, ei urmaresc doar filme pentru mase, cum ar fi Despicable Me si The Fault in our Stars, iar daca i-as pune sa se uite la Pozitia Copilului, cred ca n-ar intelege nimic. Odata, ne-am uitat la Inherit the Wind, iar la sfirsit mi-au zis ca a fost fain filmul, dar mai degraba ne-am fi uitat la Mica Sirena.

E nasol, ca dac-as vrea sa ies cu cineva la un film, n-am cu cine, desi mi-ar placea sa am un grup de oameni de-o seama cu mine cu care sa pot impartasi diferite lucruri, nu numai chestii legate de film. Mi se pare destul de greu, acum, in adolescenta, sa gasesc niste oameni care sa fie pe aceeasi nisa cu mine.

AI: Ce regizori si ce filme iti plac?

LP: Pff... tocmai ai deschis Cutia Pandorei pentru ca am foarte multe preferinte. Sa incepem cu regizorii. Imi plac foarte mult regizorii romani din noul val: Mungiu, Jude, Puiu, Porumboiu, Netzer, Radu Muntean, Adrian Sitaru samd, iar dintre cei americani: Tarantino, Lars von Trier, Hitchcock, Wes Anderson,  fratii Coen, Gus van Sant, Kubrick etcetc

Regizori europeni nu prea stiu, adica am mers pe la mai multe festivaluri gen DocEst, Festivalul Filmului European si altele, unde am vazut niste filme dragute, dar nu mai tin minte care erau regizorii, ca sa pot spune ca am vazut cel putin vreo 2-3 filme de la ei si ca-mi plac. Din filmele luate de pe torrent, pina acum, cel mai mult m-au impresionat cele ale lui Sergio Leone si  F.W.Murnau.

Si sa trecem la filme. Noul Cinema Romanesc imi place la nebunie. Am citit cartea cu acelasi nume (n.r. Noul cinema romanesc. De la tovarasul Ceausescu la domnul Lazarescu – Cristina Corciovescu și Magda Mihailescu (coord.), Polirom, 2011) printr-a 8-a si cred ca mai multe filme ca-n anul ala n-am vazut niciodata. In loc sa mai fac cite o varianta la mate[matica], eu stateam si ma uitam la filme d-ale lui Mungiu si citeam recenzii online.

Acum vreo 2-3 ani am inceput sa iau la rind cite un regizor si sa-i vad toate filmele. Printre cele mai bune se numara: Pulp Fiction, The Big Lebowski, Psycho, Dekalog (unul din cele mai bune filme ever),  Un chien andalou (scurtmetrajul meu favorit, dupa Lampa cu caciula), Taxi Driver, After Hours, The Godfather (primul), Eyes wide shut, The Royal Tenenbaums (Wes Anderson are niste filme absolut adorabile), Once upon a time in the West (am o slabiciune pentru western-uri + The good, the bad and the ugly), Who’s afraid of Virginia Wolf?, Rear Window, Moartea Domnului Lazarescu, Sin City, The Miracle Worker (l-am vazut de curind la Clubul Cinefililor si e mai captivant decit un film despre o exorcizare), Fight Club (inca-mi place Brad Pitt, de la Snatch incoace), A fost sau n-a fost? (scenariul e genial), Inglourious Basterds, Coffee and cigarettes, Toata lumea din familia noastra (criza lui Marius e atit de misto), Domestic, Aurora, Nymphomaniac (un film foarte, foarte bun), Thirst (cel mai bun film cu vampiri), Marti, dupa Craciun (primul film vazut la cinema, de cind am crescut mai mare), Pozitia copilului, Crulic, Django Unchained, La grande belezza si nu, nu-s astea toate.

AI: Stii ca circula o leapsa pe fb cu 10 carti care te-au marcat; poti mentiona 2-3 filme care te-au influentat intr-un anumit fel pina acum si cum anume s-a intimplat acest lucru?

LP: Paranoid Park de Gus van Sant. Stiu ca nu e cine-stie-ce film, dar e primul film bun pe care l-am vazut. Pe la vreo 11 ani am inceput sa fiu pasionata de skateboarding si mi-am zis ca ar trebui sa existe totusi un film care sa se conformeze noii mele pasiuni. Recunosc, am avut un „soc” prima data cind l-am vizionat, asa ca m-am mai uitat si a doua oara la el. Era ceva diferit, nu era un Another Cinderella Story, cadrele nu erau puse cronologic, dar totusi stiam ca au un scop si ca filmul are un final, chiar daca era liber, era interpretabil.

Marti, dupa Craciun de Radu Muntean. Aveam vreo 13 ani, cind m-a luat frate-miu la cinema, impreuna cu prietenii lui s-am vazut filmul asta. Era primul film din noul val pe care-l vedeam si am ramas foarte impresionata de ceea ce poate face un regizor roman. Pina atunci, pentru mine, filmele romanesti erau cele mai naspa chestii ever (nu mi-au placut filmele lui Sergiu Nicolaescu, Morometii sau Nea Marin Miliardar, dar cam asta mi-a fost dat sa vad pina atunci la TV). Scena din bucatarie, cind el ii spune ei ca s-a indragostit (dar, din pacate, nu de ea) a fost bestiala. La inceput ea era atit de calma si stergea cu grija fiecare furculita si o punea la loc, iar deodata a rabufnit si a avut toata criza aia care mi s-a parut foarte naturala si d-aia cred ca mi-a placut atit de mult filmul asta.

Un film memorabil de la DocEst, ar fi Intr-o zi vom fi fericiti, film polonez despre un elev de liceu, care-si cumpara (sau fura) o camera video si incepe sa-si filmeze colegii in timp ce-i intreaba ce vor sa se faca cind vor fi mari. La final, pe 3 dintre ei ii duce in mediile unde si-ar dori acestia sa lucreze (de exemplu, unul a zis ca vrea sa se faca puscarias, asa ca l-a dus sa vorbeasca cu vreo 3 detinuti, iar acestia l-au convins in cele din urma ca nu-i ok sa aspiri la o celula). Ideea filmului a fost simpla, dar tocmai simplitatea aia m-a impresionat cel mai tare.

AI: In afara de filme, cu ce-ti mai umpli/petreci timpul? Ce carti citesti & ce muzica asculti?

LP: Imi place foarte mult sa fac fotografii. N-am un aparat profesional, ci mai de graba o sapuniera de la Canon, dar deocamdata ma descurc cu asta, pina am sa-mi permit sa-mi iau un DSLR sau un Zorki, daca gasesc. In timpul liber mai fac si benzi desenate, ma rog, mai de graba comic-uri pt ca au mai putin de-o pagina, dar pina acum n-am facut nimic public. Astept sa adun mai multe comic-uri sau poate sa am o idee geniala pe care sa o transform intr-o poveste si sa fac o banda desenata mai lunga. Din cind in cind mai cint la chitara (clasica), ma dau pe skateboard, merg pe la diferite vernisaje de pictura/sculptura/fotografie si urmaresc stiri din politica (TV sau print).

Imi place sa citesc eseuri (cum ar fi Radu Pavel Gheo sau Alex Leo Serban), nuvele scurte (Florin Lazarescu, Dan Lungu), comic books (Persepolis, Maus, Elabuga, Stigmata etc), dar si chestii mai complicate, cum ar fi Procesul (Franz Kafka) sau Jurnalul fericirii (N. Steinhardt).

Despre muzica, prefer sa zic ca ascult din toate, cite putin. Imi plac foarte mult trupele romanesti: Subcarpati (n-am cuvinte sa exprim cit de mult imi place tot ce fac baietii astia), Suie Paparude, Silent Strike, Lights Out!, The Kryptonite Sparks, RatB etc, apoi vin astia cu ‘’the’’, care nu mai sunt romani: The Verve, The Kooks, The Doors, OK Go (astia au niste videoclipuri foarte faine), Nick Cave (de cind l-am vazut in Wings of Desire am inceput sa-l tot ascult) si cite si mai cite, dar astea mi-au venit acum in minte.

Seara-mi place sa ascult jazz. Am un pick-up si am gasit un loc de unde imi iau discuri cu 5 lei, pt ca sunt „client fidel”. Scurt pomelnic si ultimul: Miles Davis, Aretha Franklin, Ben E. King, Charles Mingus, Peggy Lee, Etta James, Frank Sinatra samd

AI: Ce locuri/localuri preferate ai in Iasi?

LP: Locuri:

- gara – aici is multi boschetari/rromi/calatori interesanti, numai buni de fotografiat. E ca un fel de aeroport, tot timpul ai sa vezi chestii misto daca ai rabdare, dar singura diferenta-i ca nimeni nu face cereri in casatori p-acolo :P

- Teatrul National si Casa Bals – e important ca din cind in cind sa mai vad cite o piesa de teatru sau sa mai ascult cite un recital. De obicei, daca e vreun spectacol important, eventual o premiera, imi place sa observ toate cuplurile alea mai in virsta, mai ales doamnele alea care vin cu tot felul de blanuri pe ele, scoase de la naftalina, special pentru evenimentul din seara aia + sala teatrului e superba.

- cimitirul Eternitatea – am locuit pina pe la vreo 7 ani in Tatarasi chiar linga cimitir si e fain sa te plimb pe aleile cimitirului si sa citesti toate numele alea amuzante (pe unul il chema Ioan Botezatorul) si toate textele alea motivationale („trece timpul printre vii, taticul meu, de ce nu vii?’’)

- esplanada din Tatarasi sau orice alt parc unde vin mamele cu copii. E fain sa-i urmaresti pe copiii aia salbatici, care stau toata ziua inchisi in apartament si pe mamele lor care stau la o saminta, picior peste picior pe vreo banca, daca nu bordura, in timp ce fac schimb de retete de musaca si isi birfesc vecinele. M-am gindit odata sa le filmez.

- parcarea subterana de la Palas – e un bun platou de filmare si e misto sa te dai iarna cu skateboardul p-acolo, pentru ca n-avem skateparc acoperit in Iasi

Localuri:

- Warda – e o shaormerie foarte faina de pe linga UMF. Are un spatiu destul de mic si de inghesuit, dar patronul libanez face totul. Omul e atit de ospitalier cu fiecare client in parte si tot timpul vine la masa ta si-ti zice pofta buna, iar shaorma aia e cea mai buna din oras.

- Mojo – acum s-au mutat intr-o locatie noua, o casa numai cu parter, iar locul ala parca aduce cu petrecerile din Skins. E ceva mai intim, iar oamenii care vin p-acolo is faini.

- Friscot – o cofetarie foarte draguta de linga scoala

AI: Momentan urmeaza sa incepi clasa a X-a. Te intereseaza sa urmezi o cariera in domeniul artistic? Ce planuri ai pentru facultate?

LP: Da, cu siguranta am sa continui cu partea asta artistica. Ca orice regizor la inceput de drum, ma gindesc sa ma duc la UNATC. Nu sunt inca 100% sigura de ce vreau sa fac pe viitor, dar mai am vreo 3 ani de liceu sa meditez la asta. Orice ar fi, vreau neaparat sa plec din Iasi. Oscilez intre Cluj si Bucuresti, dar cred ca in cele din urma am sa aleg Bucurestiul, pentru ca acolo se intimpla tot.