Lat den ratte komma in - To flee is life. To linger, death

Un film care depaseste granitele genului (horror?!?), fiind mai degraba o poveste emotionanta si autentica despre conditia umana, despre singuratate si vina la varsta adolescentei, despre partea intunecata a fiintei si umanitatea ei intrinseca de care nu se poate dezminti. Filmul nu se pierde nici o secunda in clisee, dimpotriva. Supranaturalul si fantezia sunt doar un pretext. Cam ca in Labirintul lui Pan al lui Guillermo del Toro.

Låt den rätte komma in (Let The Right One In) are la baza cartea cu acelasi nume a scriitorului suedez John Ajvide Lindqvist, care de altfel a realizat si scenariul pentru acest film. Desi a pastrat elementele fantastice, regizorul  s-a concentrat mai mult pe povestea relatiei dintre cei doi copii. In aceasta abordare gasesc marele atu al filmului. Dincolo de vampirism si miturile folclorico-hollywoodiene, Tomas Alfredson pune accent pe intimitate si pe atmosfera. De la un capat la altul ne surprinde o tacere si o incetineala aproape somnifere. Griurile colorate, decorurile specifice modei anilor ’80, tacuta iarna nordica, close-up-urile si imaginile surprinse in maniera aproape fotografica, actiunile care se lasa mai degraba intuite, imaginate, decat surprinse in nuditatea lor, toate aceste elemente se completeaza de minune, creand acel suspans autentic si acea emotie inspirate de filmele pe care, dupa vizionare, le doresti aproape, revazute, reinterpretate, date mai departe.

Actorii care interpreteaza cele doua personaje principale sunt fantastici (Oskar - Kåre Hedebrant; Eli - Lina Leandersson). Rar am vazut un joc mai natural, mai simplu si mai intens venit din partea unor copii (actori neprofesionisti, de altfel). Plansul, teama, rusinea, groaza, manifestarile organice, dragostea sau furia sunt intruchipate intr-o maniera care nu poate lasa rece nici un cinefil.

Dar poate motivul pentru care merita sa vedeti acest film este profunzimea cu care acesta actioneaza la nivele multiple de intelegere. Multi i-au internalizat accentele horror si suspansul bine si profesionist dozat, altii i-au apreciat romantismul si tandretea povestii de dragoste, unii au inteles subtilitatile diverselor psihologii ilustrate cu o precizie aproape clinica ( outsider-ul, copilul traumatizat, criminalul in serie, manipulatorul).  Dar mai sunt si cei care (si printre ei subscriu si eu) au vazut in Låt den rätte komma in un film care are toate sansele sa devina un clasic, o mica "bijuterie cinematografica" ce isi va gasi, cu siguranta, apreciere chiar si printre iubitorii de filme culte sau art-house.

Vizionand trailerul, am ramas dezamagita. In mod intentionat (din motive de marketing si PR, presupun) editat pentru a rezona cu iubitorii genului horror sau a filmelor thriller sau de suspans, poate ca nu te va convinge ca are mai mult, mult mai multe de dezvaluit.

In final, ramane o poveste sfasietoare despre acceptare, despre transfer de sentimente, empatie si sacrificiu. Toate intr-o "elegie" in care sunetul si tacerea, magia vizuala si ambiguitatea te vor intriga cu siguranta.