Kiseki

Sinopsis: „Koichi, un baiat in varsta de 12 ani care a fost separat de fratele sau Ryunosuke din cauza divortului parintilor sai, incepe sa creada ca noul serviciu de trenuri de mare viteza va crea un miracol cand primele trenuri vor trece unul pe langa celalalt.” (sursa: cinemagia)

Triplu nominalizat pentru Palme d’Or, ultima data anul trecut cu Soshite chichi ni naru (en. Like Father, Like Son, distribuit si in Romania acum citeva luni), totodata si cel mai recent film al sau si cel care i-a adus si singurele doua premii la Cannes, cel al Juriului din Competitia Oficiala si cel al Juriului Ecumenic, Hirokazu Kore-eda a debutat in 1991. Primul film narativ cu care a ajuns la festivaluri este Maboroshi no hikari, din 1995, selectat in Competitia Oficiala de la Venetia. Alaturi de Kiyoshi Kurosawa, Kore-eda a preluat stafeta „japoneza” de la Takeshi Kitano si Takashi Miike, doi autori remarcabili ai „Tarii Soarelui Rasare”, care inca fac filme, dar care nu mai sint pe gustul juriilor si festivalurilor europene, care acum ii invita si premiaza pe primii doi.

Spre deosebire de predecesorii sai care impresionasera audientele prin duritate si violenta, Kore-eda pare mult mai interesat de universul uman emotional. Dincolo de plot si de experienta narativa, filmele sale se concentreaza asupra a ceea ce simt personajele in acele momente de cumpana care tin spectatorul de cinema cu sufletul la gura. Acest aspect il remarca si renumitul critic Roger Ebert intr-o cronica la filmul Kiseki, unde totodata aprecia jocul extrem de reusit al celor doi frati – frati si in realitate -, Koki si Ohshiro Maeda.

Tony Rayns in Sight and Sound vede filmul ca pe o fabula moderna, in care revizitarea copilariei, a universului infantil plin de sperante si de modificari continue ale perspectivelor prin care viata ti se reveleaza, fac din Kiseki unul dintre lungmetrajele in care Kore-eda isi rafineaza stilul incercat in Maboroshi sau Nobody knows.

Asadar, daca vreti sa vedeti ce fel de filme face unul din cei mai activi regizori japonezi contemporani, mergeti la Clubul Cinefililor!