Hai sa traim toti impreuna!

Sinopsis: „Cinci prieteni apropiati, cinci temperamente diferite: Claude, care a iubit dintotdeauna femeile; Annie si Jean, impreuna in ciuda tuturor diferentelor, el activist politic, ea burgheza si conventionala; Jeanne si Albert, feminista si petrecaretul. Cinci prieteni vechi, cinci reactii in fata varstei inaintate: inima lui Claude e acum prea slaba pentru pasiunile sale inflacarate; lui Jean i se interzic actiunile umanitare pentru ca firma de asigurari nu vrea sa-si asume riscul; Annie vrea sa-si recastige nepoteii cu o piscina de gradina; Jeanne ascunde o boala grava; Albert nu observa ca memoria ii joaca feste. Solutia? Sa se mute impreuna!” (sursa: cinemagia)

Pentru Stephane Robelin, Et si on vivait tous ensemble? este abia al doilea lungmetraj din cariera. A debutat in 2004 cu Real Movie, iar in portofoliu mai are trei scurtmetraje realizate in anii ’90. Pentru ca productia flmului pe care il puteti vedea la Republica se terminase si proiectul inca nu avea un titlu final, regizorul povesteste ce l-a determinat sa-l aleaga pe cel pe care-l cunoastem: „Are ceva utopic, ce suna a anii '70, ceva din acea idee de comunitate care pe-atunci ii aduna la un loc pe tineri. Mi s-a parut ca ar fi frumos ca acea idee sa poata azi sa ii reuneasca si pe cei mai putin tineri.”

Pentru Geraldine Chaplin acest film a fost o ocazie sa joace si altfel de roluri de batrini decit se obisnuieste in mod normal: „E foarte mult timp de cind sint atasata de proiectul acestui film. Eu urasc tot ce inseamna batrinetea. Nimic din ideea de a fi batrin nu ma atrage. Se obisnuieste sa se spuna ca devenim mai intelepti pe masura ce inaintam in virsta... Nimic mai fals! (...) Mi-a placut mult maniera frontala in care a abordat regizorul Stéphane Robelin problemele legate de virsta. Este, intr-adevar, teribil ce diferenta exista intre ceea ce simtim noi pe interior si ceea ce a ajuns exteriorul, ambalajul nostru.”

Si pentru Jane Fonda, cunoscuta publicului romanesc drept cea care i-a inminat trofeul Palme d’Or lui Cristian Mungiu in 2007, filmul a fost o ocazie sa se simta confortabil in rolul unei persoane in virsta: „Personajul pe care il joc exprima exact sentimentele mele. Eu cred ca persoanele in virsta trebuie sa-si priveasca moartea in fata, s-o pregateasca, s-o planifice. Ca si mine, Jeanne detesta oamenii care neaga apropierea de, poate cel mai democratic dintre evenimente: moartea. Jeanne e inteleapta, senzuala si sensibila.”

Comedia frantuzeasca are 96 de minute si a vindut aproximativ 2500 de bilete in cinematografele romanesti.

*citatele sint preluate din comunicatul de presa al filmului.