- 5616
Fight Club (1999) nu menajeaza spectatorul modern, ci arunca in arena dezbaterii problematici actuale legate de malformatiile perceptiei, manipulare si raportarea individului la societate. Regizorul David Fincher aduce pe ecrane o distopie inspirata de civilizatia contemporana in care anticonsumerismul si dezaprobarea formelor de alienare urbana capata proportii monstruoase, extreme amenintand umanitatea dinauntrul ei. Welcome to Fight Club. The first rule of Fight Club is: you do not talk about Fight Club. The second rule of Fight Club is: you DO NOT talk about Fight Club! Third rule of Fight Club… o aflati marti, 13 august, de la ora 19:30 la ArtHouse Central. Update: filmul se poate vedea si miercuri, 21 august, de la ora 18, la Clubul Cinefililor (Casa de Cultura Mihai Ursachi) si vineri, 22 noiembrie, in Corpul R, sala 502 din fostul sediu Romtelecom, de la ora 17:00 in cadrul "Serii Filmului Psihologic".
Protagonistul filmului (Edward Norton), indirect identificat sub numele de Jack (I’m Jack’s sense of rejection), traieste intr-o societate pe care ne este usor s-o recunoastem, bine reglementata, cu internet de mare viteza, unsa pe la incheieturi cu statistici, discursuri motivationale si coduri de bare. Pe langa mobila pe care-o comanda obsesiv de la Ikea, mai adauga in cos o singuratate de ultima generatie si multe insomnii promotionale. Stilul acesta de viata il face sa frecventeze intalnirile unor cluburi de suport adresate unor oameni redusi la disfunctia de care sufera (clubul bolnavilor de cancer testicular, tuberculoza, dementa organica etc.). Aici nefericirea devine canal de comunicare, iar lacrimile somnifere. Tot aici o intalneste pe Marla (Helena Bonham Carter), femeia care pe durata actiunii va ramane blocata intre doua personalitati conflictuale: personajul principal si Tyler Durden (Brad Pitt), un tip atragator, cinic, anarhist convins cu care protagonistul se identifica treptat dupa ce afla ca cineva a premeditat o explozie in apartamentul sau. Cei 2 infiinteaza Fight Club, o miscare internationala prin care violenta este ridicata la rang de placere, terapie, noua religie a generatiei tinere care planuieste combaterea definitiva si irevocabila a corporatiilor si imperiilor financiare.
Ecranizare a romanului omonim semnat de scriitorul american Chuck Palahniuk si publicat in anul 1996, Fight Club a fost comparat in istoria cinematografie cu Rebel Without a Cause (1955) si The Graduate (1967). In 2008 revista Empire a plasat Fight Club pe locul 10 in lista celor mai bune filme din toate timpurile. Adaptarea lui David Fincher nu duce lipsa de efecte speciale si un umor de situatie bine construit, insa pe mine nu m-a convins sub aspectul propagarii accelerate a fenomenului Fight Club, pana in acele medii in care educatia, in mod normal, ar subclasa nevoia defularii prin violenta. De aceea filmul mi-a trezit interesul de a consulta sursa principala a povestii. Sunt curioasa cum vad cei care au citit deja romanul lui Chuck Palaniuk, abordarea cinematografica.
Fight the Fight Club, watch it!