Everything Will Be OK

Va intrebati, poate, de ce un film de animatie, de ce unul de scurt metraj si de ce, doamne, tocmai unul din 2006. Pentru ca, desi am ramas aproape fara cuvinte, trebuie sa va conving cumva sa (re)descoperiti geniul lui Hertzfeldt, dumnezeul animatiilor de pretutindeni, artistul precoce care la doar 24 de ani (in 2000) intra deja in istorie cu scurt-metrajul "Rejected", o colectie imaginara de "personaje" absurde, de un tragicomic infectios. My spoon is too big. I live in a giant bucket. My anus is bleeding.

In mod bizar, animatiile lui aparent "primitive" traiesc pe hartie, nu doar se misca pe ea. Hartia, zeci de mii de pagini, desenate si retusate cu cea mai sincera dedicatie in tot atatea scene, isi depaseste conditia de canal de comunicare. Ea devine un mediu dinamic si, odata cu aceasta transformare miraculoasa, Don Hertzfeldt intra in istorie. In 2003, impreuna cu Mike Judge ( Beavis and Butthead, King of the Hill), lanseaza, in circuitul international, primul festival (The Animation Show) creat si produs de "animatori" de meserie cu scopul de a expune publicului interesat cele mai interesante, atipice, nebune animatii de scurt-metraj independente si de a le populariza prin diverse canale media (DVD, iTunes, web). Subscriu unui anonim, pe YouTube. Mr. Hertzfeldt, you are a sick, sick man... I freaking love you dude.

Pretextul meu de a descoperi acest fenomen unic al animatiei contemporane este Everything Will Be OK, cel mai sincer, extravagant/experimental, crud/filosofic, grav/existentialist film pe care am avut onoarea sa-l vizionez in ultimii ani.  Durata mi se pare, in cazul de fata, irelevanta. Cine crede ca un scurt-metraj nu poate genera aceleasi valuri de aprecieri si de fani ca un feature film, spunea cineva, inseamna ca nu a auzit de Don Hertzfeldt. De abia dupa 5 ani de la lansare, Everything Will Be OK va fi incarcat pe YouTube, devenind accesibil oricui, oriunde. Imagineaza-ti ca astazi ai bilete gratuite la un film grozav.

In lumea sa "aceeasi", Bill se simte folosit. Pare ca interactioneaza rar cu cei din jur, iar atunci cand o face inventariaza obsesiv fiecare detaliu, golind parca de sens orice incercare de contact uman. Oamenii din jur se evita discret, uneori stingher, separati de lume si instrainati de sine, speriati de schimbare, de decizii, de durere, blocati in trafic, ascultand muzica groaznica...

Narata in intregime de insusi Hertzfeldt, povestea lui Bill se precipita, inadecventa lui devine oboseala, oboseala confuzie, confuzia disperare, disperarea psihoza. HAOS. The pipe is leacking. Capuri uriase de peste. Cai morti pe strada. Pasari deformate vorbind la mobil. Papuci de casa straini. The power of Christ compels you! Povestea lui Bill e cutremuratoare. Fragilitatea lui devine dureroasa. Melancolic, profund umana. Refuz, din nou, sa dezvalui mai mult.

Vizual, animatia e un deliciu de nebunie experimentala, mixand desenul pe hartie, (celebrele sale stick figures), fotografia din lumea reala, fotografia alb negru, colajul, precum si efectul ingenios de separare a imaginii in fragmente/ferestre mai mici, variate, pe masura ce gandurile lui Bill se precipita. Totul desenat pe hartie, cu lumina reala, fotografiat si montat  cu ajutor digital minim. Desi prelucrarea digitala este, intr-adevar, mult mai rapida si mai ieftina, Don crede ca e oarecum intruziva, incapabila de a simula "caldura" desenului pe hartie. Oamenii vor fi intotdeauna mai atrasi de micile imperfectiuni ale lucrurilor decat de perfectiunea artificiala, crede el, in continuare  fidel stilulul traditional-experimental. In final, ceea ce conteaza este povestea. You could make a cartoon in crayons about a red square that falls in unrequited love with a blue circle, and there wouldn’t be a dry eye in the house if you know how to tell a story.

Everything Will Be OK pastreaza ceva din atmosfera filmului mut, genial completata de un univers auditiv complex, lynchian. Un narator care, oricat de intens devine zgomotul de fundal, nu-si opreste discursul. Soundtrack original. Opera, muzica clasica: Bizet, Smetana. Vant, ploaie, pasi pe beton, terapie intensiva. Senzatie de cap greu. Senzatie de plutire, de neant, de psihoza. Efectul halucinant auditiv devine coplesitor.

"but realistically, this was his life"

...In cele din urma, chiar si cea mai aparent inconsolabila melancolie, alunecand agresiv in monstruos, isi gaseste alinarea. Poate ca, spiritual vorbind, nu suntem niciodata singuri. Sau, cine stie, poate ca Bill a gasit, in mod ciudat, dincolo de sensul vietii, sensul vietii lui.

Popularitatea lui Hertzfeld e in continua crestere. "It's Such a Beautiful Day" tocmai a castigat trofeul de aur  pentru inovatie artistica al Festivalului de Film Animat de la Zagreb, Croatia. Raspunsul lui Don? "Please have a drink on my behalf and say something awkward to a beautiful woman." Trilogia trebuie sa fie a mea. DVD.

Stingeti lumina. Castile pe urechi. Vizionare placuta!