Enter the Void sau Moartea in culori neon

Sinopsis: In capitala Japoniei, un tinar incepe un lung proces de reincarnare. Un baiat-problema, care are scrijelita in minte imaginea grotesca a parintilor sai morti intr-un accident de masina, din care el si sora lui Lina au “scapat” cu traume ale sufletului. Ajuns in Japonia, Oscar intra in vidul orasului puternic luminat, cu capul inainte si stomacul plin de droguri. Lumea, asa cum o vede el, este dureros de colorata si adora sa traiasca in ea, lasindu-se absorbit de vertijul care il face sa tremure de adrenalina. Si sa se intrebe cum se ridica sufletul dupa moarte si ce se intimpla cu el. Exact ceea ce va experimenta dupa ce va fi impuscat.

In inima filmului care pompeaza alert sta un motiv superb exploatat, o explicatie pentru intreaga calatorie mistica: Cartea Tibetanta a Mortilor. Indemnat de Alex, un artist drogat si un bun prieten, Oscar incepe sa citeasca din ea din curiozitate si sa simta cuvintele mai bine decit oricine. Iar atunci cind vede singele si simte ca se indeparteaza de partea lui palpabila, stie ca urmeaza o calatorie de 49 de zile, prin momentele care i-au marcat existenta si prin prezent, o asteptare chinuitoare si o loterie. In final, trebuie sa aleaga din zecile de cupluri pe care le vede facind sex unul singur, sa se implanteze in uterul femeii si sa astepte alte noua luni sa fie nascut. Iar cel mai greu ii va fi sa gaseasca doi oameni care i se potrivesc, care vor concepe ceva care sa semene cu el, pentru a nu se indeparta prea mult fata de fiinta care tocmai a murit. Iar cind ii gaseste, se lasa sa alunece intr-o lumina orbitor de alba, schimbind destinele tuturor.

Pe scurt, Enter the Void este un film surpriza din partea lui Gaspar Noé. Cu mici elemente din Irréversible, aceasta noutate iese din orice fel de tipar vizual (multi il aseamana cu 2001: A Space Odyssey), de la genericul care ne ameteste cu flash-uri, la sexualitatea debordanta a unor scene si calmul brutal altora. O minunata calatorie plina de simbolism, un film care violenteaza ochiul si se strecoara in subconstient. O gura de aer intr-un imens vid, pe care avem ocazia sa o tragem in piept de foarte putine ori.