interviu
stats

Dan Burlac, producator

Vineri seara, in a cincea zi de DOCEST, la Cinema Republica a rulat documentarul Pacatoasa Teodora, regizat de Anca Hirte. Cum aceasta n-a putut fi prezenta la proiectie, la Iasi a venit producatorul filmului, Dan Burlac (cel care a produs si propus filme romanesti la Cannes, precum 4,3,2 sau A fost sau n-a fost?). Sala a fost plina (aproape 200 de oameni), iar discutiile au durat aproape jumatate de ora. Despre Pacatoasa Teodora si viitorul cinematografiei romanesti la festivalurile straine, ne-a raspuns Dan Burlac in interviul ce urmeaza.

"Contez pe faptul ca oamenii merg acasa, intrebindu-se de ce s-a intimplat un anumit lucru, si cauta raspunsuri."


AltIasi: Cum ati ajuns sa fiti producator al acestui film? O cunosteati pe Anca dinainte?

Dan Burlac: Ea m-a cautat. Anca avea nevoie de un producator roman si m-a rugat s-o sustin. A facut filmul cu o societate franceza foarte cunoscuta, Les films d’Ici si avea nevoie de un partener roman. Nu mai stiu prin cine a ajuns la mine… A, da, printr-o frantuzoaica care ma stia de la Cannes. Practic, relatiile pentru acest film s-au stabilit la Cannes cind eu eram cu 4,3,2.

AI: Ce v-a determinat sa acceptati scenariul filmului si mai apoi sa-l produceti?

DB: Ceea ce am raspuns adineauri la Q&A: cind am vazut cum filma si din faptul ca apropierea, pozele alea [care] niciodata nu mi-au dat vreun gind pacatos, m-a pus pe ginduri. Mi-am zis „Bai, cum Doamne, mie care consider ca sint destul de sensibil... – inseamna ca aici e ceva!”. N-am avut niciun gind pacatos vis-a-vis de lipsa de pudicitate si asta mi-a placut.

AI: Sa inteleg ca dumneavoastra v-ati implicat in proiect dupa ce deja filmarile incepusera?

DB: Da, abia dupa ce am vazut imaginile m-am decis.

AI: La ce festivaluri ati fost cu filmul si ce premii ati luat?

DB: La Astra am luat Best Cinematography, la Cottbus, la Belfort, Paris. E un film destul de nou, totusi.

AI: Intrebarea mea se referea la reactiile pe care le-a stirnit filmul: sint diferite cele din afara fata de cele din Romania?

DB: Nu, nu. Reactiile ajung la un punct comun – cel in care lumea se intreaba de ce Anca a ales maniera asta aproape erotica de a filma.

AI: V-asteptati la o reactie de genul acesta?

DB: Da. Stiam ca daca e ceva pe muchie de cutit despre filmul asta, e modul in care va fi perceput acest erotism religios. Stiam ca aici vom avea probleme; inclusiv cu Biserica. De asta eu m-am mirat ca singura obiectie pe care Biserica a avut-o e sa scoata secventa cu saniusul.

AI: Era prea ludica?

DB: Da, credeau ca vor fi privite prea „zuzi” dar mi-au dat dreptate pina la urma. Noi, ca oameni, sintem si ludici. Lumea nu e un rechizitoriu, e una in care exista de toate.

AI: Dupa proiectia de la DOCEST au fost ceva reactii cam vocale.

DB: Da, m-a socat s-aud ca anumite secvente „socheaza copiii”. Cum naiba sa socheze copiii? „Ca [preotul] i-a taiat parul [Teodorei, personajul principal]”. Sa ma ierte Dumnezeu, totusi...

AI: Reactia asta a venit din partea unui public tinar. Credeti ca deja vine o generatie din spate care nu mai este familiara cu ritualurile Bisericii?

DB: Nici n-au citit Biblia. Taiatul parului are o semnificatie biblica foarte importanta; si la botez ti se taie parul. E o chestie de educatie si de traditie.

AI: Astfel de reactii ale publicului sint ok sau nu?

DB: Cred ca e normal ce se intimpla. Eu sper ca oamenii care au avut probleme cu taiatul parului, dupa ce ajung acasa sa intre pe google si sa caute ce semnificatie are acest ritual. Asta e bine sa se intimple. Contez pe faptul ca oamenii merg acasa, intrebindu-se de ce s-a intimplat un anumit lucru, si cauta raspunsuri.

 

"Perioada noastra trecut. Am auzit de curind un selectioner de festival care spunea „decit sa iau un film romanesc bun, mai bine unul polonez prost” pentru ca s-a dus valul."

 

AI: S-a intimplat o coincidenta anul acesta: atit Anca Hirte cu documentarul ei, cit si Cristi Mungiu cu Dupa dealuri au atacat acelasi subiect. Credeti ca a ajutat in vreun fel proiectul dvs?

DB: Nu, nu. Cristi a fost foarte secretos cu filmul sau – nimeni n-a stiut ce face. Ma rog, eu stiam subiectul, dar nici n-am incercat sa vorbesc cu el pentru ca dupa aia s-ar fi spus ca incerc sa profit de valul creat de el pentru a veni sa-l ajut pentru ca Biserica nu-l accepta pe el si ma accepta pe mine... S-ar fi creat o chestie pe care am vrut s-o evit. De asta nici nu vreau sa scot filmul in Romania pina nu uita lumea de el. Nu, [filmele] sint doua lucruri diferite. La Cristi e o cu totul alta poveste... intimplator, eu cunosc foarte bine povestea de la Tanacu. Exact cind s-a intimplat istoria aceea, eu filmam cu Porumboiu A fost sau n-a fost – exact in perioada aia. Si calugarul respectiv (n.r. Daniel Corogeanu) era prieten foarte bun cu Corneliu, venea la noi „uite ce s-a-ntimplat...”. Dar nu, sint prea diferite cele doua filme.

AI: Dar credeti ca pe viitor ar putea fi o formula buna de marketing vinderea celor doua filme la pachet?

DB: Da, pai asa se face. In momentul in care Star Wars sau Avatar sau... ma rog, filme din astea mari au fost scoase, ele au fost precedate de National Geographic, Discovery care dadeau o gramada de programe asemanatoare, care te-ncalzeau pentru ce va veni si cind vedeai Avatarul aveai deja un strat, o minima cunostinta despre ce se intimpla acolo. Se face chestia asta. In marketing apar carti, benzi desenate, care pregatesc blockbusterul din spate. Se poate, e o tehnica care se face in marketingul cinematografic.

AI: S-ar putea incerca si la noi asa ceva?

DB: Nu, pentru ca nu cred ca vom avea vreodata un cinema care sa necesite o astfel de tehnica de marketing. Sintem departe.

AI: Stiu ca dumneavoastra cunoasteti foarte bine peisajul festivalier si aveti multe cunostinte in lumea buna a filmului international. In tara merge o vorba de ceva timp cum ca „s-a cam dus valul romanesc”. Ce credeti despre acest aspect?

DB: Da, e adevarat. Noi stiam ca cinemaul e totusi o chestie de moda: esti sunat, esti dus si urcat pe scarile cu covor rosu si dupa aia este posibil ca perioada ta de glorie sa apuna foarte repede. Stim asta de la cinemaul iranian, de la cinemaul asiatic, de la cel argentinian care a mers 1 an-2-3 si care acuma s-a consumat. Acuma da, noi nu mai sintem atit de interesanti. Cred ca cinemaul mondial va pastra din cinemaul nostru doi-trei regizori – pe Mungiu, pe Porumboiu si poate pe Puiu – si restul doar sa faca ceva iesit din comun ca sa ajunga acolo sus. In rest, tendinta este sa-i pasteze pe acestia trei, sa-i confirme si daca va fi sa apara un accident – un alt regizor roman cu un alt tip de cinema, da. Dar perioada noastra trecut. Am auzit de curind un selectioner de festival care spunea „decit sa iau un film romanesc bun, mai bine unul polonez prost” pentru ca s-a dus valul. Si respectivul incearca sa propuna altceva, sa creeze un alt trend.

AI: Si cam care ar fi noul trend in cinemaul mondial?

DB: Grecii urca foarte mult, turcii sint constant foarte buni si israelienii. Dar dintre acestia, grecii au cele mai multe sanse.

AI: Dar dintre regizorii romani care par sa vina din urma celor trei deja consacrati, cine are cele mai multe sanse?

DB: Jude. Definitiv, Jude! Jude va fi un mare regizor!

Avancronica


Articol scris de Iosif Prodan | Lun, 26/11/2012 - 18:30
Iti place ce tocmai ai terminat de citit?
Aboneaza-te prin email sau RSS ca sa fii la curent cu noutatile de pe site.
Despre editor
imaginea utilizatorului iosif