Closer to the Moon

Sinopsis: „Bucuresti, 1959. Un spectaculos jaf asupra unei furgonete a Bancii Nationale pune intreaga tara pe jar. In Romania comunista, un astfel de atac gangsteresc este de neconceput atat pentru autoritatile statului, cat si pentru orice om normal: ce poti sa faci cu lei neconvertibili, intr-un regim politic si economic ce limiteaza drastic utilitatea banilor? Autorii loviturii: patru barbati si o femeie, toti comunisti situati la varful ierarhiei de Partid, departe de orice lipsuri materiale. O luna mai tarziu sunt arestati, judecati si condamnati la moarte; dar in asteptarea executiei sunt “invitati” sa-si joace propriile roluri intr-o reconstituire cinematografica a actiunii lor, menita sa devina un film educativ si de propaganda, destinat oamenilor muncii din intreaga tara!” (sursa: cinemagia)

Desi n-a ajuns pe la vreun Cannes sau Berlin – nici n-a fost facut cu gindul la asa ceva – premiera mondiala a avut loc in cadrul Festivalului de Film Romanesc de la New York, organizat de Corina Suteu, fosta directoare ICR de pe East Coast, si Mihai Chirilov, directorul artistic al TIFF. Fiind produs de un american si cu vedete americane in prim plan, a fost fireasca prezentarea lui mai intii peste Ocean, mai ales ca Nae Caranfil e, totusi, unul dintre cei mai hollywoodieni regizori romani.

Chiar si asa, cu semnatura unui regizor care a mai facut hituri ca Filantropica sau E pericoloso sporgersi si avind toate atuurile posibile, n-a reusit sa „sparga” box office-ul, ajungind dupa aproape 10 saptamini de proiectii la nici macar 20.000 de bilete vindute. Ca o comparatie, cel mai recent film produs de Media Pro, #SELFIE, a depasit bariera de 50.000 bilete dupa doar doua saptamini! Chiar daca Closer to the Moon a fost promovat intens si in cadrul trustului de presa B1 TV – Evenimentul Zilei – Capital, detinut de producatorul filmului, Bobby Paunescu, filmul n-a prea prins la public.

Probabil nici Nae Caranfil nu se astepta la o reactie asa slaba, dupa ce Filantropica detinuse recordul de bilete vindute de un film romanesc, pentru aproape 10 ani, pina la Pozitia Copilului. De altfel, Caranfil, Nae Caranfil, fiul criticului si istoricului de film Tudor Caranfil, e responsabil pentru cel mai decent cinema romanesc din anii ’90, alaturi de Lucian Pintilie. Daca n-ar fi fost sa vina Noul Cinema Romanesc aka Noul Val, el ar fi preluat stafeta de la Pintilie si ne-am fi mindrut cu „un regizor tinar care face cinste tarii”. Asa, Nae nu mai e de mult tinar, iar atentia criticilor nu mai e de mult indreptata spre filmele lui. Asta si pentru ca in ultimii 10 ani, cind Puiu et co. Au cules toti laurii, Caranfil a facut doar Restul e tacere (2008), care nu a fost in niciun caz un raspuns foarte interesant la filmele valului din acei ani, precum 4 luni, 3 saptamani si 2 zile (Cristian Mungiu, 2007) sau mai apropiat de stilul sau, California Dreamin’ (Cristi Nemescu, 2007).

Nae Caranfil a debutat in 1993 cu E pericoloso sporgersi, unul dintre cele mai reusite debuturi din cinema-ul romanesc. A fost selectat la Cannes in sectiunea Quinzane des Realisateurs, iar apoi a revenit cu Asfalt Tango (1995) o alta comedie in cel mai pur spirit al epocii. A mai urmat Dolce far niente (1998), nominalizat la Karlovy Vary si vorbit doar in franceza (deci faptul ca in Closer to the Moon nu se vorbeste romana nu e chiar o premiera pentru filmografia sa), iar in 2002 a intrat in istorie cu Filantropica un film cu Gheorghe Dinica si celebrul - atunci si acum – Mircea Diaconu. I-a urmat Restul e tacere in 2008, nominalizat la Locarno, iar momentan lucreaza la un alt lungmetraj, care va fi produs de Cristian Mungiu, 6,9 grade pe scara Richter. Nu stim daca va fi cutremurator, dar din colaborarea celor doi regizori ar trebui sa iasa ceva bun.

Closer to the Moon se vede asadar la Iasi saptamina aceasta, chiar cind va concura si la TIFF pentru premiul Zilelor Filmului Romanesc. Dureaza 117 minute si va fi subtitrat in limba romana.