Capitalism: o poveste de dragoste

Sinopsis: „Dupa ce a explorat dedesubturile sistemului de sanatate american si a dovedit ca americanii sunt departe de a merita sa fie invidiati din acest punct de vedere, cel mai profitabil documentarist al tuturor timpurilor arunca o privire asupra crizei economice mondiale, a cauzelor ei si a imenselor sume de bani ajunse din buzunarele mici ale contribuabililor in cele mari si nesatioase ale institutiilor financiare private. Este vorba de ‹‹cel mai mare jaf din istoria tarii››, spune Moore” (sursa: cinemagia).

La relativ putin timp dupa ce cistigase un controversat Palme d’Or oferit de un juriu condus de Martin Scorsese, cu un si mai controversat Fahrenheit 9/11, Michael Moore isi continua lupta cu sistemul politic american. A tratat, pe rind, industria de armament (Bowling for Columbine), sistemul de sanatate (Sicko), precum si isteria si psihoza create in jurul datei de 9 septembrie 2011 (Fahrenheit 9/11). Situat intr-o postura vaga de stinga, ideologic vorbind, Michael Moore reuseste in filmele sale sa truncheze o poveste reala (cel putin ca premisa) intr-un mod aproape pervers. Si asta pentru ca in timp ce vizionezi iti dai seama ca urmaresti o versiune deloc echidistanta a realitatii, dar esti captivat de discurs si urmaresti filmul pina la sfirsit.

De altfel, Capitalism: A Love Story a fost nominalizat pentru Leul de Aur la Festivalul de Film de la Venetia in 2009, cind a cistigat doua premii, Open Prize si Little Golden Lion. Desi realizat mai degraba pentru micile ecrane, filmul a fost proiectat pe la diverse festivaluri din SUA si ulterior distribuit in salile de cinema de pe mapamond.

Capitalism: A Love Story, foarte similar ca titlu cu documentarul romanesc Kapitalism: reteta noastra secreta (Alexandru Solomon, 2010), a rulat si pe marile ecrane romanesti undeva la inceputul lui 2010. Desi promovat de Transilvania Film, vinzarile de bilete au fost sub asteptari: mai putin de 2000 de spectatori. Lungmetrajul dureaza 120 minute.