Camera obscura

Sinopsis: In anii comunismului, in Romania, cinecluburile erau foarte active. Gazduite de mari intreprinderi, universitati sau asezaminte culturale, ele instruiau si finantau neprofesionisti care voiau sa se exprime prin film. In conditii tehnice precare, de neimaginat astazi, ei au realizat filme in 8 sau 16 mm, unele adevarate capodopere de subversivitate in conditiile existentei unei cenzuri foarte dure.

E greu de imaginat in epoca actuala, faptul ca acum 30 - 40 de ani pasionatii de film alternativ filmau pe pelicula, developau cand aveau apa, in conditii total improprii si poate uscau pelicula pe fereastra trenurilor in drum spre festivalurile de profil. Filmele fiind montate apoi la hotel in nopti albe.

Regizorul, care totodata semneaza si scenariul acestui documentar, Gheorghe Preda, afirma ca: „E poate greu de inteles azi ca in acea perioada nu existau aparate de filmat in comert, si era imposibil sa poti procura echipamentele si substantele necesare developarii,  montajului sau postprocesarii de  sunet. Dar daca totusi aceasta pasiune a filmului te macina pana a-ti modifica inevitabil existenta, te inscriai intr-un cineclub. Ele erau asociatii finantate in general de sindicatele comuniste, care functionau pe linga mari intreprinderi, universitati si case de cultura”.

La origine camera obscura era un dispozitiv - o cutie neagra care avea pe un perete o lentila.  Prin intermediul ei se proiecta inauntru pe peretele opus, o imagine micsorata si rasturnata a obiectului vazut sau fotografiat, acest proces fiind inspirat din functionarea ochiul omenesc. La fel era si un film adevarat de cineclub. Un film mic proiectat intr-o societate atomizata  care facea vizibila o imagine rasturnata a acesteia. A face film de amator in acei ani era o aventura. A incerca sa oferi o alternativa culturii oficiale a filmului romanesc din acei ani, osificat intr-o ideologie primitiva, putea fi un demers periculos.

„In documentarea noastra, sub tone de filme banale sau de propaganda am gasit mici bijuterii cinematografice, provocatoare si insolente la adresa bunul simt comun, creative in cel mai inalt grad, si cumva datatoare de speranta. Ca intr-o zi libertatea, cuvant atat de abstract in acele vremuri, poate fi candva posibila”, incheie astfel regizorul Gheorghe Preda.