Boom!

Sinopsis: „Personajul principal, Flora 'Sissy' Goforth (Liz Taylor), este o diva excentrica care s-a izolat de lume pe o insula din Mediterana si care primeste vizita unui poet/gigolo, Angelo Del Morte (Richard Burton), obsedat de divele trecute de prima tinerete. Ea este pe moarte, iar numele lui e de-a dreptul predestinat...” (sursa).

Cand a aparut Boom!, Liz Taylor era, la 36 de ani, o diva consacrata. Avea 2 premii Oscar din 5 nominalizari si era in mijlocul unui mariaj cu nabadai cu partenerul sau din acest film, Richard Burton. Acest rol venea dupa ce tocmai fusese nominalizata la un premiu BAFTA cu un an inainte, pentru rolul din The Taming of the Shrew (Franco Zeffirelli, 1967), unde il avusese ca partener tot pe Burton. Practic, Taylor era in cel mai bun moment al carierei, intrucit patru ani mai tirziu avea sa cucereasca si un Urs de Argint la Berlin, premiu destinat Celei mai bune Actrite, pentru rolul din Hammersmith is Out (Peter Ustinov, 1972).

Boom! este o ecranizare dupa o piesa a celebrului Tennessee Williams, The Milk Train Doesn’t Stop Here Anymore. Filmul a dezamagit la box office, dar Tennessee Williams a zis ca e cea mai buna adaptare dupa o piesa dintre ale lui. Scriitorul american este unul dintre cei mai ecranizati autori din istoria cinematografiei (alaturi de, bine-nteles, Shakespeare), asta daca tinem de cont de cele aproape 100 de productii pentru cinema si TV care au la baza un text semnat de el. A reusit performanta sa fie si nominalizat de doua ori pentru Oscar, in calitate de scenarist, cu lungmetrajele Un tramvai numit dorinta (Elia Kazan, 1951) si Baby Doll (Elia Kazan, 1956).

Desi a studiat filosofia, Joseph Losey a fost dintotdeauna atras de lumea teatrului astfel reusind sa-l cunoasca si sa lucreze cu Bertold Brecht. In ceea ce priveste palmaresul sau ca regizor de film, Losey a fost nominalizat de patru ori la Cannes pentru Palme d’Or, reusind sa si cistige trofeul cel mare in 1971 cu The Go-Between, precum si un Premiu al Juriului in 1967 pentru Accident. Cu aceste doua filme a strins si singurele doua nominalizari la BAFTA, fiind in carti cu alte lungmetraje pentru marile premii ale unor festivaluri importante ca Taormina, San Sebastian si Venetia.

Productia britanica de 113 minute a avut un buget de 10 milioane de dolari, dar suma recuperata abia a depasit 20% din cea initiala.