Anonimul - partea I

Fie ca savurezi un peste proaspat la gratar sau doar stai la un pahar de vorba, discutiile ajung invariabil la filmele pe care le-ai vazut noaptea trecuta pe ecranul de sub cerul liber al Campingului sau, daca ai fost suficient de norocos sa prinzi loc, in salile din complexul Green Village. Acum 10 ani, la prima editie Anonimul, juriul prezidat de Moritz de Hadeln, fostul director al Festivalurilor de Film de la Berlin si Venetia, a acordat Trofeul Festivalului filmului Buongiorno, notte / Buna dimineata, noapte de Marco Bellochio (Italia). De cativa ani, cei care stabilesc castigatorii sectiunilor competitiilor oficiale sunt spectatorii, care au la dispozitie o zi pentru a-si vota favoritii.

Anul acesta, editia aniversara a festivalului a fost gandita sa dureze 10 zile, adica 9-18 august (desi, atunci cand ne-am uitat in program, nu am gasit nicio activitate pentru duminica, 18 august). Noi am ajuns miecuri seara, ratand Sunt o baba comunista a lui Stere Gulea, care - din discutiile pe care le-am avut - a facut o impresie buna. Dupa concertul Tapinarii - trebuie sa recunosc ca nu m-am omorat niciodata dupa ei -, la ecranul din Campingul Delfinul am vazut cateva scurt metraje de animatie (din care mi-au ramas in minte DJI. Death Fails si Alfred Y Anna).

Foarte interesanta se anunta povestea lungmetrajului din competitia oficiala O fata supusa greselii/ A Fallible Girl (Conrad Clark, 2013), filmat de regizorul britanic in Dubai. Pe scurt, doua chinezoaice pornesc o mica afacere cu o ferma de ciuperci, undeva intre Dubai si Abu Dhabi, cele doua metropole ale Emiratelor Arabe Unite. Presiunea financiara mare si nesiguranta legata de randamentul fermei o face pe una dintre ele (Yaya) sa se intoarca la jobul de dama de companie in barul in care lucrase pana atunci. Lifei, prietena ei cu care imparte un apartament mic si dezordonat, ramane sa administreze afacerea si pe muncitorii din Bangladesh care par a fi mult mai eficienti in prezenta ei. Desi exista o dependenta aproape fizica intre cele doua chinezoaice, care dorm in acelasi pat si mananca din aceeasi farfurie, falia dintre vietile lor se mareste zilnic. Prefer sa nu intru prea mult in detalii pentru a nu strica placerea unei vizionari ulterioare, in cazul in care aceasta scurta prezentare v-a convins. 

Filmul este mai mult decat ar arata-o o lectura in cheie feminista a povestii. Este vorba inclusiv de fata mai putin glamuroasa a Dubaiului cel vandut drept capitala a shopping-ului si a proiectelor urbanistice indraznete. Cu exceptia unei localnice care o trimite (verbal) pe Lifei inapoi in tara de unde venise, personajele de pe strazi sunt, in marea lor majoritate, imigranti. Filmul arata una din povestile celor care construiesc si intretin luciul Dubaiului, atrasi de mirajul petrodolarilor. De altfel, de la primele secvente mi-am amintit de controversatul articol din The Independent, in care descopeream latura intunecata a orasului si cum a fost posibila transformarea sa, in ceva mai mult de 30 de ani, de la desert la oaza de beton si sticla. Nu intamplator, dupa ce a avut premiera la Festivalul International de Film de la Rotterdam, filmul a luat un premiu la Gulf Film Festival din Dubai. Totusi, subiectul generos ar merita o altfel de abordare, eventual din partea unui regizor mai experimentat.

Interesul tanarului regizor britanic (nascut in 1979), Conrad Clark, pentru antropologie sociala si cultura si limba chineza l-a ajutat sa realizeze primul sau lungmetraj, Soul Carriage, bazat pe viata unor imigranti care muncesc in Shanghai. A Fallible Girl vine deci ca o continuare a acestor preocupari. Echipa a fost compusa din persoane de 17 nationalitati diferite, altfel un bun exemplu de cinema transnational pentru un film care abordeaza tema globalizarii.