Alex Condurache, regizor iesean cu norma intreaga

"Sunt si voi ramane un iesean sadea, un luptator pentru conservarea valorilor culturale iesene, un cronicar modern..."

AltIasi: Cum s-ar descrie Alex Condurache in cateva cuvinte?

Alexandru Condurache: Nu trece nici o zi de la Dumnezeu fara sa inventez ceva – un concept, o idee, o imagine. Sloganul meu este: „Sa nu lasi nicio clipa sa treaca fara sa fi creat ceva nou!”

A: Sunteti prefesor la Departamentul de Jurnalism si Stiinte ale Comunicarii din cadrul Universitatii „Alexandru Ioan Cuza” si totodata „omul din spatele camerei de fimat”. Care din ipostaze va place mai mult?

A.C.: Cea din spatele camerei de filmat atunci cand prin aparat curge pelicula de 35 de mm. Doar ca se intampla foarte rar si atunci aleg scoala. Si o aleg pentru ca nu ma indeparteaza de ce inseamna pentru mine filmul.

A: Cum e sa fiti regizor printre jurnalisti?

A.C.: Este o intamplare ca am sfarsit prin a ma oficializa la Departamentul de Jurnalism. Am predat 3 ani la Facultatea de Arte, sectia actorie, mai apoi la Facultatea de Filosofie, Comunicare si Relatii Publice, iar in prezent predau si la doua mastere de la Facultatea de Economie si Administrarea Afacerilor. Mi-s dragi studentii, indiferent de alegerea lor ca viitoare profesie. Creativitatea este un dar pe care nu il gasesti in mai mare masura la o scoala fata de alta.

A: Faptul ca lucrati cu studenti ai acestei specializari poate fi considerat un atu?

A.C.: Prin prisma libertatii de miscare si de creatie pe care ti-o ofera si a echipei strasnice de colaboratori, da. In alt fel, sunt omul care se adapteaza si poate transforma orice loc in acasa.

A: Laboratorul Ringier este un spatiu si o oportunitate in acelasi timp in care studentii pot dezvolta proiecte de natura audio-video. Cum apreciaza aceasta posibilitate si cat de mult au sansa sa utilizeze echipamentul pus la dispozitie?

A.C.: Nici daca am avea baza tehnica a unei televiziuni americane si tot nu ar fi suficient pentru numarul de studenti de la jurnalism – cam 100 in fiecare an. Si nici nu cred ca are nevoie un jurnalist sa stie el personal sa foloseasca un kit de lumina, o camera profesionala de filmat, un sistem audio sau o statie grafica. Studentii invata principiile de lucru intr-o echipa de productie, notiuni fundamentale despre imagine si montaj, creeaza scenarii si joaca in filme. Consider ca este o experienta complexa si castigul este suficient de mare numai prin faptul ca pot intalni si intreba un profesionist din lumea filmului.

A: Si anul acesta au fost realizate o serie de scurt-metraje curajoase, dintre care  „La masa lui Gheorghe”, "Lasa-ma sa cant” sau „Ce facem cu 10 lei?”. Povestile din spatele imaginilor apartin studentilor in totalitate sau ati contribuit  si dumneavoastra in acest sens?

A.C.: Crearea ideii filmului si mai apoi scrierea scenariului este misiunea exclusiva a studenţlior. Rolul meu este acela de a-i ajuta, impreuna cu Victoras Stoian, colaboratorul meu, un fost absolvent de Jurnalism de altfel, sa filmeze, sa monteze si sa realizeze coloana sonora a filmului. Toate cele 18 filme pe care le-am produs anul trecut sunt creatia echipelor care figureaza si pe fiecare generic in parte. Doua dintre filme au fost realizate in totalitate de studenti – scenariu, imagine si montaj.

A: Ati afirmat la un moment dat ca „Daca studentii sectiei de Comunicare si Relatii Publice ar avea tot atata incredere in ei pe cata incredere am avut eu in creativitatea lor, sansele personale de reusita ar creste exponential”. In ce a constat colaborarea cu studentii de la CRP?

A.C.: Am realizat impreuna cu studentii scolii de Comunicare si Relatii Publice o serie de afise publicitare pe teme sociale. Rezultatul final a fost unul spectaculos, o expozitie ce continea 86 de afise publicitare prezentata in Sala Pasilor Pierduti si mai apoi gazduita pentru doua luni de Moldova Mall. Si in cazul experientei mele de la CRP tot creativitatea si curajul de a inventa au fost cuvintele de ordine.

A: Ecoul campaniei „Budai Beer” a fost unul foarte puternic. Cat de mult s-a datorat  acest succes oamenilor cu care ati derulat proiectul (Tudor Botezatu, Alexandru Toma, Claudiu Florea, Eduard Fiuciuc, Andrei Stangaceanu, Bogdan Florescu) sau mai degraba ideii de a transmite mesajul cu un umor debordant?

A.C.: Daca echipa pe care ati enumerat-o mai sus nu ar fi fost la momentul si la locul potrivit, niciodata nu s-ar fi nascut seria de spoof-uri Budai Beer. Tudor a fost cel care i-a convocat la o sedinta de brainstorming, a facut distributia si am trecut la treaba. A fost unul dintre cele mai frumoase momente din punctul meu de vedere pentru ca a presupus o doza mare de curaj, poate chiar nebunie din partea lor, sa intre cu piepturile goale intr-o experienta in premiera – crearea unor personaje de film, dubluri parodice ale unor personaje celebre (actorii din spotul Budweiser). Ma intorc la ce sustineam mai sus – creativitatea poate fi gasita de multe ori in cele mai neasteptate locuri.

A: Cat de mult va inspira Iasul in meseria dumneavoastra si pe ce directie credeti ca se vor indrepta initiativele dezvoltate la nivel local?

A.C.: Iasul inseamna sursa mea de inspiratie. Sunt si voi ramane un iesean sadea, un luptator pentru conservarea valorilor culturale iesene, un cronicar modern care va scrie si rescrie hronicul moldovenilor de azi si de maine. Si fara pana si fara calimara – doar cu aparatul de filmat. Despre viitor... daca voi gasi suficient de multi bani, vreau sa reinviu pentru o seara Iasul intr-o capitala a intregii culturi romanesti si sa adun si sa zidesc, intr-un singur loc, marile valori pe care le are Romania in prezent. Si trebuie sa ma grabesc, pentru ca ele dispar – maestre Dinica, daca nu vei fi acolo, oricum ne vom scoate pentru o clipa palaria!