Turnul cu tablouri

Poate pentru cele doua stiluri diferite care si-au gasit congruenta in aceeasi sala de expozitie – Petru Ciobanica, un vizionar al siluetelor mereu in refacere si Sorin Otinjac, un sensibil poet al imaginii. Ciobanica isi ofera – si ofera publicului – un joc cu tema si variatiuni. Propunandu-si un exercitiu de facere si refacere a profilului uman, artistul reuseste sa creeze personaje. Fara chip, lasand la inceput impresia ca ar fi niste necunoscuti, oamenii, asa cum ii vede pictorul, cauta ceva in inalt, isi vorbesc, canta, viseaza, se oglindesc si calatoresc. Ei devin adevarate personaje prin modul in care sunt individualizati si prin ceea ce exprima, caci in fiecare tablou, o alta clipa de viata sau o alta stare este impartasita.

Contrastantelor si arzatoarelor culori ale lui Petru Ciobanica li se alatura pastelatele si caldele nuante ale lui Sorin Otinjac in care am gasit un asiduu cautator al combinatiei perfecte dintre tonuri. Fie ca vorbim de lucrarile sale decorative, un fel de suprafete magice mozaicate, fie ca intram in universul ce pare a fi redat cu un ochi de copil mare – univers in care orice este posibil, cum de exemplu, soarele poate fi o luna rosie, ori indragostitii nu mai stiu daca sunt pe pamant sau in aer – asadar, in oricare tip de reprezentare, plasticianul schiteaza o scena in care subtil se „citesc” metamorfoze. Pentru ca autorul stie foarte bine ca, asa cum considera si Henri Focillon, formele simple traverseaza epocile fara a cadea prada modelor. Si atunci poate ca preschimbarile nu sunt decat alte formule de a pune pe panza formele simple. O imbratisare, un cer perfect si un Pegas sunt doar cateva semne pe care memoria noastra le-a selectat fugar din bogatia de „cuvinte colorate” pe care Sorin Otinjac le „vorbeste” in incercarile sale de a retine crampeie din lume. Asa cum o intelege el.

Metamorfoze sunt, cu siguranta, si pentru privitorul care, invitat la o calatorie printre linii pline si spatii descoperite, reuseste sa completeze ceea ce nu e spus in imagine – de vreme ce ambii artisti detin perfect stiinta de a deschide cai pe care ceilalti, publicul, pot pasi regandind cadrele ce se desfasoara in fata ochilor lor. Intre doua tablouri, ne-am oprit privirea pe geamul mic al Turnului: un alt tablou, al strazii din fata Manastirii Golia, deja in decembrie, cu oameni minusculi, trecand repede – lumea de dincolo. Viata noastra – cea mai simpla forma. Cand, prin metamorfoza, larva se transforma in insecta matura, se intampla ca, fata de primul stadiu, i se dezvolta la sfarsit si alte organe; aripi, ca la fluturi. Asa ajung, poate, si „tablourile din turn”, atunci cand la capatul drumului, dupa ce le-a cautat coresponsentele, dupa ce le-a analizat in detaliu sau le-a disecat tehnica, privitorul descopera in ele frumoasele aripi colorate, la inceput nevazute, ale povestii spuse de Petru Ciobanica si Sorin Otanjac despre locuri si oameni, despre simplitate si contrast, despre umbre si scanteieri.