Talentul nu e democratic, arta nu e lux

Intr-o vreme agitata a reconsiderarilor, cand statutul artistului este discreditat, recuperat, defaimat, reabilitat, cand avatarul sau e vazut ca antreprenor, activist, animator, insurgent, cand democratia e mereu „luata inapoi” de la o oligarhie egocratica la alta, cand arta e vazuta ca marfa, ca stare, ca divertisment, ca forma de participare sociala, ca un lux in trend, ca o vocatie de a riposta la recrudescenta represiunii sistemului, toata lumea mai crede inca in lectii, insa nu neaparat mai poate adera fara ezitare la sensul moralei vreunei istorisiri.

In cazul de fata, Liliana Basarab rastoarna parabola fabulei esopiene „Greierele si Furnica”, reinterpretata in atatea variante in timp si atat de cunoscuta prin rescrierea sa de catre Jean de la Fontaine, chestionand statutul artistului si valoarea muncii sale, de cele mai multe ori nerecunoscute, in raport cu functionarea ideologiei distribuirii in contextul iluziei acumularilor prin „munca cinstita” a celorlalti. Se stie ca o serie de contra-fabule descriu obiceiul furnicii de a-si aduna proviziile pe seama muncii altora. Insa nu aceasta este compozitia de fuga a proiectului pus in scena la Borderline Art Space.

Implicata si in actiuni educationale pentru copii, Liliana Basarab reactioneaza critic si creativ fata de continuturile obisnuite, si de cele mai multe ori nechestionate, ale invataturilor morale in functie de care este proiectata dezvoltarea personalitatii copiilor in sistemul cunoasterii modului in care ar trebui sa fie construite relatiile sociale.

In raport cu munca invizibila, si cu dificultatile induse in perceptia majoritatii de a recunoaste performarea artistica ca fiind munca, se poate reconsidera modalitatea de educare a intelegerii valorii sociale a efortului creativ. Daca unui artist i se poate imputa ca este perfect vinovat de efectele iernii austeritatii, fiind pedepsit ca nu s-a mobilizat exemplar pentru a-si modela si gestiona profilul antreprenorial, atunci, pe langa motivatia, instinctul, datoria sa de a face arta ca reprezentare critica a realitatii va trebui sa se auto-reprezinte politic pentru a-si argumenta dreptul de a fi inteles in logica pe care si-a asumat-o. Munca artistului e in productie, in politica si in suportarea consecintelor lor.

„Winter is coming”.

Liliana Basarab (n. 1979) este o artista vizuala, activa profesional in Bucuresti, dar care si-a inceput cariera in Iasi, la inceputul anilor 2000. Practica ei artistica este angajata social si functioneaza adesea ca un comentariu la adresa notiunii de reprezentare. Mediile artistice abordate de Liliana Basarab sint performance-ul, sculptura, desenul, ateliere participative si lucrarile video. Dupa finalizarea unui Master la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iasi in 2005, a luat parte la programul  Pavillon/Palais de Tokyo, Paris, Franta. A urmat o serie de rezidente, in ordine inversa cronologic, la Platform, Vaasa, Finland (2014); la MPRA, Poznan, Polonia (2012); CEC Artslinks gazduita de Dayton Visual Art Center, Ohio, USA (2010 si 2011); CIAC (in parteneriat cu The Ark si AFCN), Bucuresti (2009); Künstlerhaus Schloß Balmoral, Bad Ems, Germania (2008), Artistsne(s)t ProHelvetia, Sinaia (2007); W 139, Amsterdam, Olanda (2004); NIFCA, Soumenlinna, Helsinki, Finlanda (2003).

Expozitie realizata in cadrul programului curatorial:„Borderline Art Space - productie culturala experimentala in noile media”. Proiect sprijinit financiar de Administratia Fondului Cultural National. Partener: Universitatea de Arte „George Enescu” Iasi. Sponsor: Gramma Winery.