- 1862
Rosia Montana de la Cupola
Galeriile Cupola au gazduit in perioada 1-10 decembrie expozitia de pictura “De la devastarea comunista la cianura canadiana”, a Iuliei Bontas. Intreaga expozitie aduce in atentia publicului cauza proiectului Rosia Montana. Frumusetea Rosiei Montane deriva din doua aspecte incontestabile: este cea mai veche asezare miniera din Romania si este una dintre cele mai cunoscute comunitati de moti din inima Apusenilor. Aceste doua caracteristici s-au influentat reciproc de-a lungul timpului dand nastere unui loc cu o istorie unica si un patrimoniu cultural extrem de valoros.
Iulia Bontas ne pune la dispozitie o serie de dipticuri si tripticuri care ilustreaza fragmente din candrul natural al Rosiei Montane. Bineinteles, ilustrarea plastica isi are rolul ei bine definit, insa in acest caz, aceasta pare sa cedeze locul prim cuvintelor. Asadar fiecare tablou are atasat drept titlu, un paragraf informativ care ne ofera scurte prezentari asupra temei ce priveste Proiectul Rosia Montana. Astfel chiar introducerea in toata aceasta expunere plastica este realizata printr-o prima imagine a naturaletii purtand generosul titlul: „Dezastrul Rosia Monata a debutat cu nationalizarea minerilor facuta de comunisti in 1948 si prigonirea la adresa fostilor proprietari de terenuri miniere, eveniment care culmineaza cu un exod in masa a locuitorilor.”
Citind titlurile-paragraf si mai mult, seria de biletele imprastiate prin sala, care cuprind informatii suplimentare asupra acestei teme, nu am putut decat sa deduc ca pozitia artistei este una destul de impartiala; ea ne prezinta obiectiv, prin aceste scurte afirmatii scrise, corect preluate din alte surse, atat avantajele cat si dezavantajele proiectului, lasand probabil la latitudinea noastra alegerea pozitiei pro sau contra. Expozitia starneste empatie si trece in revista problemele existente. Ea vine ca un semnal de alarma cu scopul de a starni publicului anumite reactii legate de o realitate aflata printre noi. Pentru mine personal aceasta expozitie s-a prezentat chiar sub forma unei stiri, unui articol, prin precizia si abundenta informatiei scrise, insa cu o sustinere plastica nu atat de puternica.
Adoptand un stil pur decorativ, Iulia Bontas risca granita cu kitsch-ul, insa incearca o salvare prin tratarea mai picturala a unor fragmente. Culorile utilizate, dominant verde, rosu si orange sunt puternice in general, creand chiar o usoara impresie de agresivitate vizuala. Lipsa profunzimii fondului si egalitatea intensitatii culorilor se datoreaza aceleasi atitudini decorativiste. Vorbind despre asezarea lucrarilor pe simeze, pentru mine personal se observa o discordanta la nivel estetic. Nu se poate percepe o continuitate din punct de vedere cromatic si nici figurativ. Imaginea muntelui este tratata intr-o maniera pur decorativista, regasind chiar si mici forme geometric-simbolice. Reprezentarea craterelor din Rosia Montana incearca sa imite realitatea, astfel incat autoarea foloseste culori calde si o tratare mai picturala. Asadar imaginile muntilor si ale craterelor contrasteaza atat cromatic cat si din punct de vedere al formei (unul mai rigid, gometric, altul cu forme rotunde mai indulcite).
O alta lucrare este numita astfel: „Peste 60% din cantitatea de aur exploatata va fi scoasa din tara”. Imaginea artistica ce insoteste acest fragment este fromata dintr-o singura panza, compusa total din tuse rebele, fara forma, care se contopesc intr-o abstractizare total diferita de cea a regasita in restul lucrarilor, axandu-se pe un contrast complementar rosu-verde. Alaturi de aceasta, regasim alte doua lucrari analoage, una verde si una rosie, total abstracte, tratate insa cu o tusa distincta. Toate aceste elemente ofera o senzatie de distonanta care atenueaza clar din impactul expozitiei.
Cu o tema curajoasa menita sa trezeasca empatie si poate sentimente patriotice, ori sa regaseasca un sprijin pentru o problema actuala in Romania, expozitia Iuliei Bonta ne invita la un moment de reflexie.
*Desi pe afis era trecuta data de 10 decembrie ca ultima zi, la ora 16:00 deja se schimbase expozitia. Cum la prima vizionare nu am avut la dispozitie o camera foto, nu vom putea ilustra cronica si cu imagini ale lucrarilor.
