- 1984
Romeo Ionescu ne spune ca a venit iarasi iarna
Iarna a reusit si anul acesta sa se faca simtita in toata tara, atat prin gerul si zapada de afara cat si prin atmosfera de sarbatoare care s-a instalat in case, magazine si localuri. Nici galeriile de arta nu par sa fie ocolite de aceasta febra a celebrarii anotimpului rece: la Galeria Cupola artistul Romeo Ionescu ne-a prezentat in perioada 10-20 decembrie, prin seria sa de picturi in ulei, imaginea unui Iasi infrigurat, trecut bineinteles prin filtrul artistic personal.
Intreaga expozitie are un puternic aer de arta romaneasca de sec. XIX, in care se dorea o imbinare a elementor modernismului si traditionalismului. Lucrarile artistului Romeo Ionescu cu siguranta amintesc de acel stil specific romanesc care de asemenea cauta sa trateze in mare parte teme ce priveau realitatea inconjuratoare: asadar el dezasambleaza imaginea Iasului intr-o serie de tablouri ilustrand diverse zone ale urbei. In mare parte sunt redate strazi, case si peisaje; asadar titlurile lucrarilor suna simplu: „Strada in Iasi.....”, „Case in Cuza Voda.....”, „Peisaj de iarna.... .1/2/3”, „Lunca Siretului iarna.....”, urmate se pare de aceste puncte de suspensie care dupa opinia mea pot fi explicate doar ca marca a unei usoare melancolii.
Tehnica folosita este cea traditionala a uleiului, dupa cum ne putem imagina deja, cu o tusa pastoasa pe alocuri, si cu o modelare controlata a formelor. In peisaje, copacii cu crengile lor, tufisurile, toate acestea creeaza un joc de linii dinamic. In compozitiile cu strazi si case se distinge de asemenea linia dreapta, favorabila in redarea rigiditatii arhitecturii. Din punct de vedere cromatic lucrarile sunt dominate desigur de tonuri de alb, albastru, ocruri, griuri colorate, viguros aplicate pe panze. Senzatia de pretiozitate si de traditional este subliniata si mai mult de ramele aurii ale tablourilor.
In spirit de sarbatoare se deruleaza si logica expozitiei, prezentand totul ca pe un film fotografic, cu mici secvente infatisand diferite colturi ale orasului. Aceasta abordare traditionala a subiectului „iarna”, de catre un artist cu studii in artele decorative, pe de o parte surprinde, vine sub vocabula noutatii, prin aceasta desprindere de maniera obisnuita de a picta a artistului; pe de alta parte insa, revenirea la o maniera artistica deja cunoscuta ca fiind specifica unei anumite perioade, anihileaza posibilitatea noutatii la nivel tehnic si stilistic. Ramane desigure la judecata de gust a privitorilor sa decida elementul de originalitate in tot acest manifest artistic. Eu personal il percep ca pe o expozitie linistitoare, tipul clasic careia ii lipseste totusi elementul de noutate dar care probabil este una din cele mai potrivite acum in pragul sarbatorilor, cand oricum toti revenim la traditie.
