Ras din rASa la Moldova Mall

Discursul despre arta se abate in ultima vreme, premeditat, spre teme care, de la distanta, pot fi calificate drept superficiale sau frivole. Spun "de la distanta", pentru ca, in fapt, pretextele sint cu totul serioase. Acum doua saptamini, una din universitatile franceze organiza un colocviu erudit despre "animale si prezenta lor in artele vizuale". Artisti, esteticieni, critici de arta, zoologi discutau cu entuziasm profesional un atare subiect. Miza reprezentarii animalelor in compozitiile plastice este, de buna seama, hermeneutica, presupunind decodificari ingenioase ale constructiilor simbolice sau alegorice. Istoria artei ofera numeroase exemple. Sa amintim, de pilda, biblicele motive ale Facerii animalelor sau pitorestile descrieri ale Arcei lui Noe, lucrate in Occident inca din secolul al XII-lea. Ele decoreaza peretii domului din Monreale, linga Palermo, zidurile interioare ale Bazilicii San Marco sau incintele venetienei "Gallerie dell'Accademia", unde Tintoretto a pictat pe insusi Dumnezeu creind vietuitoarele si "plutind" in mijlocul lor. Oare detaliile ne pot spune ceva in plus ? In mai toate lucrarile pomenite, dar si in altele de factura traditionala, ciinele ocupa o pozitie privilegiata, sugerind indeobste devotamentul si fidelitatea. Uneori este folosit ca alegorie a Cercetarii, Memoriei, Iscodirii sau a Mirosului. Ciinele de la picioarele Sotilor Arnolfini - tabloul lui Jan van Eyck - simbolizeaza fidelitatea conjugala. In Portret de doamna in rosu, al lui Pontormo, dar si in Doua doamne,al lui Carpaccio sau in Meninele lui Velázquez nostimul patruped apare in postura companionului preferat al doamnelor singure sau al copiilor rasfatati de la curtea regala. In versiune statuara, ciinii pazesc mormintele regilor Frantei in Catedrala "Saint Denis" sau devin calauze ale orbilor, simbolizind "vederea" lor dislocata. Figura agresiva face doar ciinele surprins in scene de vinatoare, dar adesea rolul sau este strict decorativ, vizind etalarea insemnelor de putere ale stapinului. Numai cerberul mitologic, cel cu trei capete, pazitorul Infernului, sau ciinele care sta la picioarele lui Iuda in Cina cea de taina primesc atribute negative, sugerind - dupa caz - raul, viclenia, invidia sau dusmania. Care este soarta ciinelui in reprezentarile postmoderne? Cel putin doua din experimentele recente au ramas de pomina, punind in discutie chiar limitele artei sau moralitatea unor "inscenari" pretins artistice. Rusul Oleg Kulik realizeaza instalatii video in care se filmeaza comportindu-se ca un ciine. In unele "actiuni", apare gol-golut, cu zgarda si lant la git, latrind zgomotos sau muscind din picioarele nefericitilor trecatori. Mesajul autorului? Rusii trebuie sa fie agresivi, sa-si arate "coltii", sa muste ferm din "pulpa" Occidentului. Mai putin sensibila la subtilitati artistic-metaforice, politia l-a arestat pe excentric, suspectindu-l de... turbare. In 2007, cu ocazia Centralamerican Biennal of Art, Guillermo Vargas Habacuc a "expus" un ciine viu, legat cu lantul, lasat in agonie, fara hrana si apa, sub privirile curioase ale publicului. O suta de mii de vizitatori s-au perindat prin fata originalei "opere de arta", contemplind "estetic" scena, meditind la sensul ei „profund", fara a interveni cumva. Societatile de protectie a animalelor au protestat ulterior, sanctionind cinismul si imoralitatea celui care, in numele artei, ar fi dorit sacrificarea unei fiinte vii. In interpretarea "artistului", ar fi fost vorba de un test asupra felului in care se comporta publicul de arta, mai degraba snob si pasiv, sau asupra modului in care institutiile responsabile cu organizarea unor astfel de evenimente sint dispuse sa accepte sau sa etaleze orice. Sa mai spun ca Habacuc a fost invitat sa expuna acelasi "proiect" si in numeroase alte locuri? * Intre artistii autohtoni, Adrian Crismaru s-a remarcat mai mult decit altii prin perseverenta cu care, in anii din urma, a transpus in registrele vizuale motivul canin. Discret subversiv, mereu sofisticat si imprevizibil, el ilustreaza in chip exemplar conditia artistului postmodern, aruncat fara voia lui in valurile agitate ale tranzitiei romanesti. Este si motivul pentru care arta sa refuza pariul cu gratuitatea, atelindu-se mai curind unor proiecte "sanitare", de "igiena vizuala", menite - in intentie, cel putin - sa modeleze sau sa rafineze modul nostru de a privi. Ar trebui, pare a spune autorul, sa ne priveasca felul in care privim arta, dar si ceea ce se petrece in jurul nostru. Cu multa ironie, lucrarile lui Crismaru transfigureaza banalul, asamblindu-l in formule centrate pe subiecte reale, de actualitate. Rolul lor este estetic sau decorativ - pe de o parte; social si terapeutic - pe de alta. Fiecare din tablourile lui Crismaru povesteste o "istorie"; fiecare trimite la intimplari si personaje demne de evocat. Deconstruind prejudecati, artistul pune in joc o "poetica vizuala" a angajamentului public, una care face din imagine o sursa inepuizabila de mesaj - referinta esentiala a unei arte voit implicate in proiecte de schimbare. Daca pictorul clasic atribuia ciinelui un rol secund, adesea decorativ, Crismaru transforma patrupedul vagabond in protagonist al reprezentarii. Nu este vorba de modele imaginare; ciinii pictati de artist au identitate certa, au nume si pot fi localizati. Intr-o lectura "transpusa", jovialul maidanez devine cind simbol al artistului "comunitar" (fara stapin, indraznet si provocator, sfidind cu ostentatie spatiul celor gravi si oficiali), cind aproapele nostru cel mai blajin, meritind sa fie privit cu prietenie, ingaduinta sau compasiune. Cel mai nou proiect "zoofil" al lui Adrian Crismaru va activa o data in plus complicitatea dintre arta si joc, imbinind umorul cu seriozitatea, intr-o ambianta colorata, plina de surprize. Maidanezul va purta si aici masca artistului rebel, imprevizibil, greu de disciplinat. Petru Bejan, Ziarul de Iasi http://ziaruldeiasi.ro/opinii/alegorii-canine~ni6pq6