Prêt-à-lutter la Art+Design și Borderline Art Space

„Hainele ne vorbesc prin canale diferite despre practici sociale complexe, despre identităţi individuale şi colective, despre moduri de înţelegere diferită a aceluiaşi semn (în sensul în care fiecare element al unei haine cât şi haina în întregime constituie semne) şi, în consecinţă, despre baza ideologică a celui care poartă o haină, dar şi a celui care descifrează, în cheie proprie, acel port. Astfel, hainele, ca orice alt fel de semn, pot să contribuie la înţelegere reciprocă sau la neînţelegeri fundamentale justificate doar de forma interpretării şi nu neapărat de intenţia purtătorului. De exemplu, nu orice femeie care poartă un batic musulman este militantă islamistă, însă, pentru un “cititor” apriori anti-musulman şi puţin informat, ea poate deveni asta în timpul “actului citirii”. Acelaşi lucru se poate întâmpla cu orice alt tip de haine sau semne, iar de aceea Googleia este un bun punct de plecare într-o meditaţie vizuală pe această temă.” (Alexandru Bălășescu, antropolog) 

„Proiectul “Prêt-à-lutter” şi-a dorit de la început să pună mai mult întrebări decât să aducă răspunsuri. Arta mi s-a părut mereu mai interesantă atunci când lăsa variante de răspuns şi posibilităţi de interpretare. Un film care are un final categoric, previzibil, oricât de bine făcut ar fi fost, întotdeauna mi-a lăsat un gol deprimant. Demersul a pornit de la o observaţie destul de simplă: în timp ce trăim o globalizare de facto, prin avansarea tehnologică, a comunicării şi posibilităţilor de deplasare, conceptul de popor şi naţiune rămâne încă puternic sau poate, dimpotrivă, se agaţă cu disperare de ultima geamandură pentru a supravieţui.

Există viaţă după naţiune? Globalizarea va duce la o comunitate globală (un popor al Terrei, ca să-l denumim poetic) sau, din contră, va duce la mici comunităţi, descriind un proces care în fizică şi astronomie este definit de Big Bang, un proces al expansiunii şi coagulării repetitive? “Imagine all the people” spune cântecul. Ne putem imagina? Vor supravieţui tradiţiile? Este rău sau este bine că aderăm la nişte valori europene şi mai apoi globale? Cât de deschişi trebuie să fim cultural? Cât de importantă este identitatea? Care identitate este mai importantă? Ne definesc cultura, statutul financiar, educaţia, familia, convingerile politice, astfel încât să generăm comunităţi în cadrul naţiunii sau transcendem naţiunea prin felul în care ne identificăm?” (Cătălin Rulea, artist) 

Cătălin Rulea (n. 1979) este artist și muzician, membru fondator al Centrului de Introspecție Vizuală / Asociația PPLUS4 (activ între 2008-2013). Este activ pe scena de muzică alternativă și implicat în proiecte de teatru contemporan. A co-curatoriat Ars Telefonica în 2008, a expus la MNAC în 2016 proiectul „Totul e regizat” împreună cu regizoarea Ioana Păun. A realizat scenografii şi coloane sonore pentru piese ca Produse Domestice, Inamicul Poporului, Voi n-aţi văzut nimic, Capete înfierbântate, Nu ne-am născut în locul potrivit, Declar pe proprie răspundere. A realizat designul şi a participat în proiecte editoriale precum „Evacuarea Fantomei”, Ion Grigorescu „Omul cu o singură cameră”, precum și pentru Platforma de Teatru Politic.

Cătălin Rulea a studiat la Universitatea de Arte, secția Grafică, unde a făcut și Masterul. A avut numeroase expoziții atât în țară, cât și în afara țării. Este autorul proiectelor UNCUT,  VIDEO CONTENT, Ars Telefonica şi al expoziţiilor “Totul e regizat”, “Imaginarul colectiv ca rezultat al selecţiei naturale”, “Limitele raţiunii în imaginarul colectiv”,  “Subtitled”, ”Momente în timp”.

Proiectul face parte din programul curatorial „Librărie – galerie - artotecă”, derulat de Art + Design și co-finanțat de AFCN. Parteneri media: Wink, Radio România Cultural, RFI, Ziarul de Iași, Modernism.ro.