- 3692
Niccolo Livaditi si epoca sa
Implinirea a 180 de ani de la stabilirea in capitala Moldovei a pictorului italian Niccolo Livaditi a prilejuit organizarea expozitiei de pictura ce aminteste cu placere de anii de mijloc ai secolului al XIX-lea, cand artistul a devenit portretistul favorit al societatii moldovenesti. Realizata cu sprijinul Complexului Muzeal National „Moldova” Iasi in colaborare cu Muzeul Național de Arta al Romaniei București, Muzeul Judetean de Arta Prahova „Ion Ionescu-Quintus” si Complexul Muzeal „Iulian Antonescu” Bacau, expozitia de fata propune o atmosfera de epoca eleganta, dar familiala, sustinuta de spatiul primitor al Muzeului Unirii in perioada 18 mai – 30 iunie 2012.
In ciuda carentelor de informatie referitoare la cariera si activitatea lui Niccolo Livaditi, se cunoaste faptul ca acesta a fost un revolutionar italian refugiat, ajuns si stabilit in Tarile Romane probabil in jurul anului 1832. Crescut si format in spiritul artistic italian, Livaditi nu se face remarcat ca si mare virtuoz al desenului sau al proportiilor, dar surprinde prin calitatea de a-si introduce publicul intr-o ambianta specifica, intima, indreptandu-si atentia spre redarea minutioasa a detaliilor, precum bijuteriile sau accesoriile vestimentare. Pictorul punea accent pe cadrul familial si pe caldura sau caracterul personal reflectate de acesta, tendinta ce l-a impins catre alegerea portretului ca si gen artistic predilect, in special, a portretului de grup. Mai mult de atat, pictorul Niccolo Livaditi a fost cel care a introdus in arta plastica din Tarile Romane portretul de familie, in care sotii apar alaturi de copiii lor.
De-a lungul carierei sale artistice, Livaditi infatiseaza atat imagini de familie, cat si numeroase chipuri de dregatori, cucoane, carturari, negustori, din timpul domniilor lui Mihail Sturdza si Grigore Alexandru Ghica. De asemenea, in lucrarile sale apar si personalitati ale epocii, precum logofatul Alecu Ghica si fiul sau, domnitorul Grigore Alexandru Ghica, hatmanul Teodor Bals, logofatul Iorgu Ghica, Vasile Alecsandri tatal si fiul, juristul Gheorghe Marzescu, chirurgul Lockmann sau actorul Matei Millo. In ceea ce priveste expozitia prezenta, cele 26 de portrete de la Muzeul Unirii ilustreaza atat portrete de femei, cum ar fi cel al Sevastiei Boldur, sotia spatarului Iancu Costache-Negel, sau cel al Carlottei Ceanchi, sotia pictorului Livaditi, cat si portrete de barbati sau de grup, precum cel al "Vornicului Vasile Alecsandri", tablou ce dovedeste, din nou, stilul aparte al artistului.
Beneficiind de dimensiuni mici sau mijlocii, lucrarile lui Niccolo Livaditi se integreaza favorabil in intimitatea unui salon de altadata. De aici deriva si ideea de a prezenta aceste chipuri zugravite nu intr-o expunere neutra, ci alaturi de piese de arta decorativa, mobilier, portelan, argintarie, specifice epocii, care sa evoce micul univers al saloanelor de la jumatatea secolului al XIX-lea. In plus, aceste opere ofera indicii semnificative cu privire la contextul social al Principatelor Romane, figurand ca si excelente documente pentru studiul mentalitatilor, dar si pentru istoria modei. Influentele straine au determinat dezvoltarea rochiilor biedermeier, gatite cu bucle „englezesti”, imortalizate in picturi alaturi de boieri invesmantati in anteriu si giubea, tineri purtand redingote apusene sau ofiteri si demnitari in uniforme noi, impodobite cu decoratii otomane si rusesti. Prin urmare, contextualizarea puternica realizata prin intermediul artei l-a facut cunoscut pe Niccolo Livaditi drept „pictorul societatii iesene”.
Vernisata pe data de 18 mai, expozitia de pictura ce il prezinta pe „Niccolo Livaditi si epoca sa” concentreaza elemente caracteristice societatii secolului al XIX-lea si reconstituie in incinta Muzeului Unirii farmecul si ambianta intima specifice acestuia, invitand publicul sa se bucure de toate acestea pana pe 30 iunie 2012.
