MEREU AL MEU la Galeria Victoria

SUPRAFÁȚĂ, suprafețe, s. f. Partea exterioară sau de deasupra a unui corp; față.

Având ca punct de plecare identitatea texturii, surprindem diversitatea urbană, prin asocierea suprafețelor materiale cu trăsăturile și caracteristicile impalpabile ale personalității umane.
Din această perspectivă, orice așezare umană se reflectă prin construcțiile sale, parcursul istoric și cultural în contradicție cu efemeritatea colectivității. În temeiul căutării acestei evoluții artistice, mostrele de texturi extrase de pe suprafețele fundațiilor, pereților, pilonilor divulgă și potențează mai mult sau mai puțin o interdependență cu specificul identității personale. Manifestând interes pentru a renaște conexiunea de bază dintre cele două medii, unul exterior-arhitectural și altul lăuntric-identitar, proiectul devine o alternativă pentru reconstituirea ei.

Amplasarea afișelor, sub o lumină ușor propagandistă, se întemeiază pe firească deziderare de a lăsa amprenta provizorie a unei etape distincte ale comunității într-un oraș rămas statornic și dur la suprafață. Mesajele sub formă caligramică sunt prezentate într-o manieră sinceră și directă, oferind o experiență accesibilă publicului larg. Traiectoria propusă prevede captarea atenției asupra unui pattern personal, general acceptat. Conținutul în sine al mesajelor este un mijloc de difuzare al unui portal prin care este posibilă conectarea cu sinele contemporan (blocat, alienat, incapabil de a se alege pe sine).
Fiecare spațiu funcționează ca un mare instrument. El adună sunetele, le amplifică, le dirijează mai departe. Acest fenomen are legătură cu forma spațiului, cu aria materială și cu felul personal de percepere a vibrațiilor sonore. Modul în care îl deslușim nu se limitează la o secundă. Sunetul propus „Lucretia dalt – Over unity”, are intenția de a persista ca o inerție a fundalului atmosferic. Acustica este simțită divergent în momentul coliziunii cu variile straturi de suprafață.

Respectând paleta non-cromatică, proiecția video oferă o perspectivă neutră asupra individului plasat atât în singularitate, cât și în pluralitate. Dacă într-o primă viziune cei doi poli se resping, prin opoziția aproape-departe, printr-o cercetare minuțioasă se divulgă punctul de intersecție al celor două cadre eterogene: frecvența acțiunilor. Lumina, tonurile și efectele vizuale, permit receptarea unui plan personal caracterizat printr-o obsesie-compulsivă, în corelație cu ritmicitatea mișcării urbane.

Cel mai mare secret al mediului este faptul că adună lucruri, materiale din această lume, și produce un spațiu. Materialele reacționează între ele având o luminozitate proprie, astfel, compoziția tangibilă naște ceva unic. Luând drept exemplu o piatră plasată într-o mulțime mai mică sau mai mare, iar apoi așezată în lumină sau întuneric, aceasta va fi mereu altceva, după cum și caracterul se poate modela și prelucra, luând forma societății de care este alipit.

Fie că este vorba de muzică, mesaje, imagine, sau video, scopul proiectului este de a prezenta prin diverse mijloace artistice simbioza dintre elementele de suprafață ale mediului și lăuntricul caracteristicilor umane. Există mii de posibilități într-un singur material. Există mii de materiale care își pun amprenta pe structura proprie. Și există o singură structură proprie, ce cumulează o eșalonare de amprente a spațiului exterior.

Pentru a putea focaliza punctul central al proiectului, lucrările grafice, monotipice desprinse chiar de pe fața cădirilor, promulgă panorama orașului, fiind dovada sinceră a unui impact arhitectural răspândit pe străzi, deschis pentru vizualizarea atentă a trecătorilor.

Preluarea directă a unor mostre urbane, facilitează perceperea sinestezică a figurinelor schițate în pereții centrali ai ansamblului citadin. Inițiind prin aceast mijloc de creație, interesul de captare și dezvăluire a acestor proiecții polimorfe, conturate în spațiul actual al orașului Iași. Proiectul prinde o esență dinamică și provoacă individul să cerceteze personal, într-un mod pedant, partea echivocă a clădirilor, pentru a renaște contopirea dintre om - oraș.

Perspectiva lucrărilor expuse dezgolesc veridicitatea și incontestabilul unor suprafețe de pe Strada Pietonala Lăpușneanu, Strada Gheorghe Lascăr, Șoseaua Arcu, Strada Bacinschi, Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt și Bulevardul Carol I. Însă prin ignoranța publică, sistemul textural neexplorat al altor clădiri ar putea să se transforme sau să rămână VAG TOT. Este imperios necesar ca procesul de comprehensiune al acestui proiect să depășească limitele galeriei și să se extindă, fără impedimente, MEREU.