Graduation Highlights 2021

Potrivit absolventei Alina Madlen Bădeanu, al cărei proiect a fost coordonat de conf. dr. Bogdan Maximovici, „geanta reprezintă un simbol al libertății dar totodată al sacrificiului, a unei călătorii forțate, de aceea am ales să realizez o serie de genți de diferite forme și dimensiuni. Ele pot fi genți de voiaj mari în care intră lucrurile necesare pentru a începe o nouă viață, sau ghiozdane cu lucruri esențiale ca cele pe care le poartă migranții care traversează marea. Bagajele migranților, mai ales a celor care pleacă pe nepregătite și care înfruntă un voiaj incomod sunt în general mici și conțin lucruri indispensabile, însă în același timp sunt grele din punct de vedere sentimental, metaforic vorbind, acel migrant își pune toată viața într-un bagaj.

Lucrările sunt realizate din ceramică ceruită deoarece am vrut să evidențiez culoarea cărămizie a argilei arse, care personal mă duce cu gândul la o casă de cărămidă sau la un acoperiș, lucruri după care migranții în general suferă.Tema migrației este pentru mine o temă de suflet deoarece este o realitate pe care am cunoscut-o, iar acest lucru mi-a marcat viața și alegerile. Aveam 9 ani când am plecat din România și 21 când am remigrat, iar această expoziție, prin titlul ei, nu vorbește doar de plecarea mea spre Italia, ci și de plecarea mea de acolo, văzută ca o eliberare de la sentimentul de ”dor de casă”.”

Potrivit lui Mihai Savin (coord. conf. dr. Simion Cristea, lect. univ. dr. Mihai Vereștiuc), „așa cum pentru public experiența estetică este colorată de propriul bagaj cultural, în același mod, un autor-artist este subjugat propriei memorii, singura posibilitate de a crea fiind o practică a colajului de idei, simboluri, definiții ș.a.m.d. Mulțumită acestui concept structuralist, am început să-mi înțeleg intențiile. Am descoperit că în procesul meu de lucru, deși într-o anumită măsură involuntar și dictat de circumstanțe, studiul și realizarea reprezentărilor figurative au mult mai multe dimensiuni decât consideram inițial și, poate mai important, a devenit vizibilă distanța considerabilă, spațial-temporală, dintre mine și subiect. Am reușit, înțelegând acest lucru, să observ pentru prima dată o parte din mediatorii (practici și abstracți) care fac posibilă practica mea de lucru.”

Proiectul „Alegorii zoomorfe” al Alexandrei Macarie (coord. prof. univ. dr. Zamfira Bârzu) „prezintă un discurs pictural în care principalii protagoniști sunt animalele în secvențe vizuale ce au ca scop transmiterea unor idei și concepte precum consumismul, poluarea sau înșelăciunea, fenomene pe care le regăsim în contemporaneitate. Artista explorează animalele, rolul și însemnătatea acestora ca subiect în artă, punând accentul pe animale cu o puternică simbolistică în spate, precum ursul polar, emblemă împotriva consumismului, ce a ajutat la înțelegerea faptului că trăim într-o stare de urgență reală sau vulpea, cunoscută în toată cultura occidentală drept un înșelător abil. Astfel, animalele reprezintă aici simboluri, alegorii ce fac trimitere la viața noastră, fiecare animal având o simbolistica ce se regăsește și în comportamentul și psihologia umană. Tema propune o reflectare asupra existenței și a lucrurilor pe care ar trebui să le schimbăm în societatea contemporană.”

Lucrările Luminiței Lupuca (coord. prof. dr. Cristian Neagoe) vorbesc despre „tragedia Australiei și a incendiilor care au distrus un sfert din păduri, au destabilizat fauna prin miile de specii de animale şi păsări dispărute în fum, dar şi habitatele umane. Există o ciclicitate a dezastrelor pe acest continent şi chiar identitatea Australiei ca spaţiu este strâns legată de incendii dar, în contextul actual, această lucrare ce porneşte de la estetizarea dezastrului, a naturii înghiţită de flăcări, trage un semnal de alarmă, amintindu-ne nu de rezistenţa spiritului, ci de dezintegrarea lumii, aşa cum o cunoaştem.

Lucrările Oanei Bejinari (coord. prof. dr. Cristian Neagoe) „analizează experiența solitudinii în epoca postmodernă, urmărind decodarea conceptului de izolare voluntară și conștientă. Într-o societate dominată de progresul economic, tehnologic se creează falsa iluzie că suntem mereu conectați la ceea ce se întâmplă în jurul nostru. În realitate, asistăm la o ,,deconectare” spirituală pentru a putea fi disponibili în lumea virtuală. Sub forma unui joc de-a v-ați ascunselea, personajele se ascund după diverse obiecte, plante, pentru a ilustra o stuație din care dorim să ieșim, să evadăm.

Jocul copilăresc  ,,de-a v-ați-ascunselea” implică procese importante precum permaneța obiectelor, care continuă să existe chiar și atunci când nu putem fi văzuți sau atinși, precum și încrederea în relația de separare și reuniune. Am ales să ilustrez experiența solitudinii prin acest joc, însă nu prin ochii copilului, ci prin filtrul experiențelor omului matur. Nevoia de refugiu, de singurătate temporară exemplifică cel mai bine dorința de a ne ascunde uneori. În acest sens, spațiul joacă un rol important, fiind un punct de reper atât pentru cel care caută, cât și pentru cel care se ascunde.”

Potrivit lui Răzvan Ciprian Cozma (coord. prof. dr. Cristian Neagoe),  „Vocaţia are în ea o putere teandrică: puterea omului de a răspunde chemării lui Dumnezeu adresată fiecăruia dintre noi prin darurile pe care Dumnezeu le sădeşte în fiecare fiinţă. Darurile şi talentele noastre sau, cu un termen ceva mai neutru, capacităţile noastre sunt chemarea cu care ne strigă Dumnezeu pe fiecare dintre noi. Darurile sunt talanţii pe care Dumnezeu ne cere să-i înmulţim. Oamenii de vocaţie răspund chemării divine, omul de carieră nu pare a fi conştient de strigarea divină din dreptul numelui său şi ia lucrurile ceva mai uşor, căldicel. De aceea sunt atâtea cariere care aduc bani fără să aducă vreun spor pentru cel în cauză, pentru familia lui, pentru neamul lui.”

Lucrările Alinei Sărăcuțu, (coord. prof. dr. Cristian Neagoe),  „ propun o scurtă reflectare asupra ideii de frumusețe, ca o interfață între noi înșine și societate, între ceea ce suntem noi și imaginea noastră prin filtrul societății. În momentul în care realizăm că propia fizionomie „nu corespunde” anumitor „criterii”, atunci se produce trauma interioară.

Prin  Rejected  am vrut să ilustrez experiențele dureroase ale celor care poartă un anumit stigmat fizic. Cu toate că personajul este ilustrat cu ochii închiși, pentru a se proteja de reacțiile dure celor din jur. Totuși chipul reflectă dârjenia cu care zi de zi înfruntă respingeri și dispreț. A doua lucrare, Botched, se află în punctul diametral opus și se referă la efectul presiunii sociale asupra percepției de sine. Acest efect este măsura extremă: modificarea facială, dar și corporală care, de multe ori este în conflict cu natura umană, dar și cu latura psihologică a individului. În căutarea imaginii perfecte, a încrederii, a stimei de sine, unele persoane, în special de gen feminin, își sacrifică trupul pe masa chirurgiei estetice, indiferent de costuri și riscuri.”

Adina Elena Damian (coord. Lect. Dr. Ramona Biciușcă): „Fascinată fiind de posibilitățile plastice ale tehnicii și materialelor specifice artei ceramice și de modul cum decorația și acoperămintele creștetului sunt purtate în timpul nunților, mi-am propus să descopăr, prin mijloacele proprii artei ceramice, o nouă strategie de abordare a sa: coafura ceramică exprimată prin volum, formă, culoare și textură. Lucrările sunt concepute ca obiecte decorative sau instalații, gata oricând să completeze un portret static. Ele se pot grupa în ansambluri ambientale sau pot fi expuse ca obiecte de sine stătătoare, fiecare piesă propunând mijloace de expresie diferite.”

Expozițiile sunt organizate de Borderline Art Space prin Asociația Culturală AltIași și de Art+Design. Proiect co-finanțat de AFCN. Sponsori: Gramma, Cuptorul Moldovencei. Parteneri media: Wink, Radio România Cultural, RFI, Ziarul de Iași, Modernism.ro.