- 6955
Geometria secreta a lui Cristian Ungureanu
Pe parcursul lunii noiembrie, Galeria de Arta Grand Hotel Traian expune panzele lui Cristian Ungureanu (lector dr. al Facultatii de Arte Vizuale si Design din cadrul Universitatii de Arte “George Enescu”), care isi propune sa aduca in fata tinerilor artisti si a intregului public un proiect ce infatiseaza anumite modalitati traditionale de realizare a picturii, prezente inca din antichitate in constiinta artistilor europeni. La baza acestor tehnici sta “geometria secreta” folosita din cele mai vechi timpuri si care a fost data uitarii poate de marea parte a pictorilor contemporani, astfel ca insusi artistul declara: “S-a uitat complet de ce se aleg anumite formate de dreptunghiuri si care sunt potentialitatile vizuale ale acestora, liniile de forta, centrii vizuali intriseci, lucruri care pot fi cunoscute si folosite cu buna stiinta, chiar daca, in locul temelor religioase sau alegorice, vom alege sa pictam subiecte ale timpului nostru.”
Cristian Ungureanu realizeaza un studiu amanuntit asupra acestei geometrii secrete a picturii europene, pregatind o carte cu acelasi nume, ce urmeaza a fi publicata si care este varianta revizuita a tezei sale de doctorat. Expozitia Muzica Sferelor este o avampremiera a unei serii mai extinse ce include si cateva instalatii video ce vor insoti lansarea cartii sale.
Titulul expozitiei face trimitere la un vechi concept cunoscut inca din antichitate, initiat de catre Pitagora si continuat de multi dintre succesorii sai, printre care se numara membrii scolii pitagoriciene, Aristotel, Platon si multi altii. In conceptia acestor filozofi antici, Universul este invaluit de o “muzica” proprie produsa de corpurile si orbitele planetelor, care, aflate in miscare continua emit sunete individuale ce participa la crearea unei armonii cosmice imposibil de detectat prin intermediul simturilor umane, dar care este exprimabila in raporturi numerice. In viziunea anticilor, atat muzica cat si pictura au la baza o serie de canoane constructive necesare in procesul realizarii armoniei si aceasta este o realitate premergatoare frumusetii, realizabila prin raporturi de numere, prin masura, proportie ideala, simetrie si echilibru. Pictura era si rodul unui demers matematic bine prestabilit pentru a se putea oferi o imagine coerenta, dar mai ales credibila.
In proiectul sau, artistul iesean reuneste o serie de schite pregatitoare ale unor opere cunoscute, atat din iconografia rasariteana cat si din pictura occidentala. In masura in care artisti moderni ca Marcel Duchamp au folosit diverse obiecte industriale “gata facute” pentru a le numi si a le expune ca si opera de arta, Cristian Ungureanu s-a folosit de operele altor artisti, nu pentru a le copia si re-expune, ci pentru a le investiga modalitatile constructive si simbolice prin care aceste opere au fost realizate. El a dezvoltat o serie de planuri analitice bazate pe teorii preluate din mai multe domenii ale cunoasterii, precum alchimia, metafizica, istoria artelor, fizica cuantica, din simbolismul cromatic, geometria euclidiana si nu numai. Picturile sale au un evident aspect traditional, realizate in tehnica laviurilor in sepia si par a fi desene pregatitoare ale compozitiilor Peste planul pictural sunt suprapuse scheme compuse din forme geometrice, cu precadere cercul si patratul, forme care sint cunoscute ca fiind cele mai vechi asocieri simbolice cu cerul, respectiv pamantul.
Iconografiei bizantine, afirma Cristian Ungureanu, i s-au impus dintodeauna o serie de canoane riguroase, astfel ca arta dedicata cultului religios crestin este si produsul unui proces matematic sofisticat, din care rezulta un produs finit perfect armonic, bine structurat geometric, simetric, echilibrat, in care toate elementele sunt dispuse intr-o ordine desavarsita. O astfel de imagine, concentrata cel mai adesea spre interiorul spatiului lucrarii, creaza impresia unei ferestre prin care lumea divina este proiectata in constiinta privitorului.
Asadar, in creatiile sale, Cristian Ungureanu isi propune sa aduca in fata noastra o noua viziune asupra artei pre-moderne, dar mai ales notiuni referitoare la natura artei europene si ceea se afla dincolo de o imagine artistica perfect armonica. Stiinta si arta au fost, candva, intr-o permanenta colaborare, realitate care insa nu s-a perpetuat pana in zilele noastre, dat fiind ca artistii moderni au incercat sa iasa de sub influenta traditiei si a canoanelor, intr-o obsesiva cautare a unor noi tematici si modalitati de realizare a operelor de arta. Motiv pentru care arta a suferit un continuu proces de schimbare, ceea ce a facut pe multi filosofi si teoreticieni sa prevada, precum Hegel, o inevitabila “moarte” a artei.
"Dupa cum stim deja, doar ‘modernitatea’ artistica a reusit sa ajunga la un final, iar ceea ceea ce numim postmodernitate este un capitol ce prefigureaza o epoca a unor profunde transformari, unificari si reevaluari ale arhivelor culturale, lasand deschise optiunile pentru desemnarea formei si continutului artei viitorului." (Cristian Ungureanu)
