Cine este Iago?

“Iago traieste in zilele noastre. El e un mod de a vorbi despre ceea ce ni se intampla, in viata domestica si in mecanismele profesionale. El descrie o stare a suprapunerii si simultaneitatii acelorasi ganduri realizate in actiuni diferite cu un efect similar. Aici putem discerne ceea ce este contradictoriu de ceea ce este paradoxal.” Astfel suna prima parte a discursului cu care artistul nostru iesean Bogdan Teodorescu ne intampina in Galeria Tonitza. Un discurs scris, sub forma unui statement imens ce coboara din tavanul galeriei, semn clar ca vorbim despre o manifestare artistica incadrata artei contemporane. Se subintelege medierea relatiei privitor-opera, autonomia artistului asupra modului de percepere a operei. Se renunta astfel si la functia curatorului ca mediator intre autor si public, autorul fiind responsabil atat pentru selectia lucrarilor cat si pentru organizarea lor. Artistul devine propriul sau curator, se selecteaza pe sine, si devine mediatorul intre public si perceperea operei de arta asa cum a gandit-o el.

Asadar intelegerea ulterioara a instalatiei lui Teodorescu a fost conditionata de cuvintele citite, realizandu-se o preintelegere a fenomenului discutat. Ne intrebam asadar... Cine este Iago? Iago este “o multiplicitate de stari intr-un conglomerat de situatii in fata unor variatiuni de solutii.” Aceasta fraza poate fi explicata prin urmatoarele:

Ne aflam intr-un timp in care mass-media promoveaza statutul social mai mult decat persoana, si reuseste sa exercite asupra multora dintre noi o presiune care se transfroma in frustrare, sau mai bine spus intr-un soi de dilema; dilema care se refera la dificultatea alegerii intre “binomul moral bine-rau”, cum spune mai exact Bogdan Teodorescu. Iago este expresia contradictiei si a revoltei care se petrece in sufletul omului, contradictie alimentata de mass-media prin valorile sale vizuale eronate. Dupa cum sustine artistul, media a dobandit o putere prin care ne modeleaza caracterele, ne influenteaza puternic vietile, devenind oglinda in care ne reflectam.

Pornind de la aceste idei artistul iesean propune organizarea spatiului expozitional cu o instalatie video compusa din 3 ecrane. Pe fiecare ecran in parte ruleaza cate 3 filmulete diferite, care ajung sa se repete incontinuu. Asadar ni se prezinta acelasi discurs in noua situatii diferite, de exemplu: un dentist cu un pacient, o sesiune de videochat, un artist care picteaza, o femeie care gateste etc. Toate aceste personaje rostesc acelasi discurs, un monolog prin care se exprima anumite framantari ale omului captiv intre acest binom bine-rau. Actiunile au un soi de automatism, in timp ce vorbele personajelor ating probleme mai serioase decat situatiile cotidiene care ni se prezinta. Personajele ajung  sa exprime un soi de discurs in care problemele isi cauta solutii.

La prima vedere expozitia mi-a parut haotica: trei filmulete derulandu-se in acelasi timp, in aceeasi incapere intunecoasa, pe trei ecrane diferite, fiecare cu sincronizarea sunetului sau. Mi-a trebuit putin timp sa reusesc sa prind un loc in fata unuia dintre videou-ri pentru a auzi discursul rostit. Insa dupa vizionarea a cel putin doua secvente in care se rostesc aceleasi cuvinte, urmatorul video devine pur si simplu o alta situatie in care se exprima aceleasi framantari; devine mai simplu de inteles pentru spectator atunci cand acesta detine macar senzatia de control, cand poate prezice ce va urma. Ampalsarea instalatiei video intr-un spatiu neiluminat induce un spatiu cinematografic si o concentrare mai mare asupra secventelor filmate.

Bogdan Teodorescu, cadru didactic la Facultatea de Arte Vizuale si Design din cadrul UAGE, este unul dintre artistii cunoscuti ai Iasului, cu numeroase expozitii la activ, atat personale cat si de grup, nationale sau internationale. Aflat el insusi fara voie intr-o societate afectata de globalizare si de o alterare a culturii, aristul ne invita asadar sa descoperim personajul-multiplu care “presupune o anume personificare: a atator voci cate se afla in fiecare, in situatii cotidiene diferite, intr-un spatiu cultural fluid. Cultura clasica scrisa e transferata in timpul culturii postmoderne mediatizate in care e diagnosticat un comportament uman: Iago.”