Dam ceasurile inapoi cu vreo 20-30 de ani, ne instalam comod, dar mai mult la intamplare, in mintea unui pusti pe care il stim drept Traian si-i urmarim realitatile atat de frumos bruiate de  un – evident! – sepia tipic copilariei, de aceasta data cu reflexe urbane. Daca ar fi ceva hipnotic in adunarea aceasta de repere, atunci ar trebui sa ajungem exact pe Strada lui Adrian Chivu (Poliro...mai mult