Un calator in Romania interbelica

Printre curiozitatile care ii atrag atentia englezului calator se numara tiganii (gasiti in acest volum o clasificare a acestui grup etnic), membrii sectei scopite (nu foarte larg raspinditi, dar ciudati din cauza practicilor ritualice de emasculare), manastirile Bucovinei (carora le dedica un intreg capitol ce ar putea interesa pasionatii de arhitectura si arta, in general; de altfel, aceasta parte din volum face diferenta dintre un simplu jurnal de calatorie si analiza erudita a locurilor vizitate - precum in cazul de fata) si familia Regala impreuna cu dependintele ei (i-a vizitat, desigur, pe Carol al II-lea si pe Regina Maria).

Pentru unii cititori, aceasta carte ar putea fi o reala cauza producatoare de Golden Age Complex, pentru ca inca din introducere, cind autorul aminteste de intrevederea sa cu Regele Carol, putem citi urmatorul pasaj: „Regele Carol al II-lea s-a intors de abia in 1930 in tara sa. Abia cu sapte ani in urma; in acest scurt interval s-au inregistrat insa progrese imense in toate domeniile. [in special in cel legat de Constitutie, ar putea comenta unii...] Romania nu a mai cunoscut nicicand o asemenea prosperitate, iar aceasta este neindoielnic rezultatul domniei sale intelepte”. Nu contesta nimeni charisma figurii regale, insa parti-pris-ul englezului este evident. Chiar si asa, in Romania de astazi este intens impartasita ideea cum ca perioada interbelica este apogeul tarii noastre din punct de vedere social, economic, politic, cultural etc. Dar rezultatele acelea pot fi depasite si nu ne ajuta cu nimic entuziasmarea feciorelnica pe care o simtim cind ne uitam spre trecut.

Desi manastirile Horezu ("un model perfect in sine, un exemplu convingator al stilului autentic romanesc") si Ialomicioara il impresioneaza, arhitectura multor orase din Romania interbelica nu-i place domnului Sitwell ("Nu se poate spune ca Cernauti e un oras frumos" si "Poate nu exista alt oras in toata Europa mai mohorat si mai deprimant decat Hotinul"). Insa, ceea ce lauda necontenit este modul in care minoritatile coexista cu romanii pe aceste meleaguri. E drept, bunul-simt civic se prea poate sa fi fost caracteristic, insa problema minoritatilor trebuie privita in paralel cu perioada anilor ’40, pentru ca impresia din exterior nu pare sa fie veridica. Sau e partial adevarata.

Despre Iasi, in afara de biserici (Golia, Cetatuia, Trei Ierarhi etc), autorul noteaza urmatoarele: “Orasul Iasi nu are, poate, un viitor interesant, pe masura splendorilor pitoresti ale trecutului, cand domnitorii Moldovei afisau aici opulenta vestimentara orientala (…) Am prefera sa ne gandim la Iasi cand vine vorba de halatele tivite cu blana si exuberanta risipa a boierilor. Pravaliile si cinematografele sale moderne reprezinta o abatere decadent de la aceasta traditie.” Iata, asadar ca cinema-urile din Iasi erau puncte de atractie pentru un strain... Dar se pare ca acesta a avut dreptate: nu avem un prezent interesant.

Calatorie in Romania nu spune lucruri pe care nu le-am sti: atractiile turistice ale Romaniei sint peisagistice si mona(r)hale, gazduim minoritati etnice si secte religioase, nu ne exploatam resursele folclorice atit cit am putea, ne subestimam ca si popor, Delta e fermecatoare etc. Insa e important sa aflam parerea altora despre trecutul nostru, sau cum arata Romania acum aproape un secol.

*Carte oferita prin amabilitatea Librariei Humanitas Iasi.