Turbo lansare de carte

In anii ’80 culorile fluorescente sau asa-zisele culori neon marcau in vest cultura pop, pentru ca mai apoi, in Romania, la inceputul anilor ’90, sa puncteze cromatic transferul intr-un alt registru estetic, caracteristic asa numitei perioade de „tranzitie” de la socialism la capitalism. Egari, bratari, fustite, tricouri, mingi, rucsace, pixuri, acadele, penare, ambalajul de la guma de mestecat, etc. toate insemnau un pic mai mult pentru copiii si adolescentii acelor ani, daca erau colorate intr-una sau mai multe culori fluorescente. In mod aparent bizar, dar cel mai probabil datorita unui algoritm intern al modei, are loc recent o noua reconsiderare populara a acestor culori.

Anumite proprietati fizice ale substantelor, de exemplu culoarea sau fluorescenta, sunt determinate sau influentate de modalitatea in care acestea absorb si emit radiatii electromagnetice. Daca in cazul culorii, in mod obisnuit, emisia si absorbtia au loc cu aceeasi intensitate si in acelasi spectru de radiatii, in cazul fluorescentei substantele emit radiatii electromagnetice de intensitate mai mare decat a celor absorbite in acelasi spectru. Explicatia acestui fapt este ca absorbtia radiatiei are loc si in alte spectre decat cel vizibil, de exemplu in spectrul invizibil al radiatiilor ultraviolete. Surplusul de luminozitate caracteristic al acestor culori este explicat, deci, de emisia in spectrul vizibil a acestui surplus de radiatie absorbita. 

In mod simetric, fluorescenta copertilor acestor volume ar putea oferi o cheie de citire rapida a posibilei utilitati a cartilor de artist, precum si a rolului potential al artistului in societate. Acesta din urma, la fel ca si substantele fluorescente, poate avea proprietatea de a sesiza si transfera in spectrul vizibil probleme aparent banale si neimportate, situatii si gesturi individuale care construiesc dinamica sociala si politica a lumii in care traim. 

Publicatia de fata cuprinde doua proiecte independente, cel al Cristinei David si cel al lui Cezar Lazarescu, doi artisti vizuali contemporani din generatii diferite, ce traiesc si lucreaza in Romania – in Bucuresti si, respectiv, in Iasi. Alaturandu-i in aceasta maniera formala, editorii spera ca dialogurile contextuale si conceptuale care ar putea aparea intre cei doi artisti sa poata fi incluse in constructiile arbitrare, personale, ce vor fi realizate de catre fiecare cititor in parte. Cele doua volume pot functiona si separat, fiecare dintre ele fiind conceput ca un proiect in sine al fiecarui artist in parte.

Volumul lui Cezar Lazarescu, „agentul secret” al generatiei ‘90 din arta contemporana romaneasca, poate fi privit ca reflectie a unei viziuni lacunare asupra istoriei, atat asupra istoriei sale personale cat si asupra posibilelor istorii sociale si politice cu care acesta s-ar putea intersecta. Inspirate de lucrarea sa „Imbatranirea hartiei”, aparuta intr-un fanzin din 2004, paginile albe din aceasta publicatie functioneaza doar in viitor, masura lor fiind timpul de imbatranire al hartiei incepand cu momentul inserarii aici. 

In raport cu aceasta viziune lacunara, pot fi intelese si raporturile tranzit.ro/ Iasi cu Cezar Lazarescu, cu lucrarile si maniera sa de lucru: organizarea, in 2012, a primei sale expozitii retrospective personale cu caracter exhaustiv – Imi place Periferic 3, replicarea unor lucrari cheie din trecutul sau, aparenta comodificare, tot in 2012, a unor mesaje prin asa numitele „art bags”, organizarea in 2013 a unor workshop-uri concepute impreuna si pentru studenti, cu scopul recontextualizarii unor lucrari specifice dar si a practicii sale artistice in ansamblul ei, organizarea unor proiecte in spatiul public din Iasi. Tot acest ansamblu de actiuni institutionale poate fi tradus ca fiind o reactie structurata care are in vedere valorificarea istorica adecvata a muncii artistice a lui Cezar Lazarescu. 

Notabila este si decizia de a include in acest volum textele curatoriale semnate de catre studentii participanti la workshopul Gradul 0 al Vizualizarii. Atelier de Design Expozitional. Pornind de la expozitia pe care Cezar Lazarescu a avut-o la tranzit.ro/ Iasi, acestia au elaborat noi propuneri curatoriale uneori foarte curajoase, in colaborare cu artistul insusi si sub indrumarea Oanei Nae. 

Impreuna cu artistul, am decis sa includem in acest volum si o conversatie fictionala, ce se petrece in anul 2024, intre 1+1 ca producator artistic al lucrarii BB+ si reprezentantul unei companii de publicitate care, desi in termeni contractuali trebuie sa presteze un serviciu de publicitate mobila, il refuza in cele din urma din ratiuni politice. Emblematice pentru felul in care Cezar Lazarescu actioneaza in societate sunt in primul rand reactia de autocenzura avuta de aceasta companie si mai apoi convingerea ca arta nu poate actiona politic: „[…] tocmai de aceea v-a intrebat colega mea pentru ce este aceasta campanie si ati spus: arta contemporana. NU este arta contemporana! Intrebati pe cine vreti! Absolut pe cine vreti! ... Deci nu este!”

Volumul Cristinei David „Falsuri” reuneste corespondenta sa profesionala din timpul rezidentei de la tranzit.ro/ Iasi, una ce a deschis un nou capitol al rezidentelor artistice in orasul Iasi. Decizia de a o invita pe Cristina David a venit, in mod paradoxal, imediat dupa refuzul aplicatiei sale, intitulata pe atunci: ”Another Kind of Applications / Altfel de Aplicatii”, conceputa special ca raspuns la apelul la candidaturi AiR MQ 2013 al tranzit.ro si al Fundatiei ERSTE. 

Fiind interesati de spiritul aparentei deschideri democratice a apelurilor de proiecte (”call openness”) din domeniul artei contemporane, tranzit.ro/ Iasi incearca sa chestioneze aceasta practica proprie, precum si pe cea a altor organizatii din domeniul artei. Au fost deja cateva ocazii in care, luand parte in actiuni asemanatoare, am simtit o responsabilitate fata de subiectivitatea uneori neasumata a acestor procese de selectie a artistilor. 

Asa cum poate multi suntem de acord, o aplicatie este locul in care se intalnesc atat de multe variabile, un loc in care artista / artistul poate crea asteptari croite special pentru un loc specific, o institutie sau un profil, incat acestea construiesc de fapt o noua lucrare; o lucrare efemera, care nu este luata in consideratie si care functioneaza pentru un timp extrem de scurt doar intre artist ca aplicant si institutia care genereaza apelul. Ideea Cristinei, aceea de a face publice aplicatiile sale dintr-o anumita perioada prin colectarea lor in forma unei carti, ni s-a parut foarte valoroasa si a determinat o dorinta reala de a-l produce la tranzit.ro/ Iasi. 

Aplicatiile concepute de Cristina David, sunt facute dupa o metodologie care pare sa doreasca sa determine cat mai precis care sunt nevoile celor care ii solicita aceasta lucrare de circuit inchis – aplicatia, exagerand aproape intotdeauna oferta artistica. Uneori, fictionalizarea aplicatiilor merge pana in punctul realismului magic: propunerea de a merge pe apa in cadrul unui performance, de exemplu. Alteori, fraza introductiva, devenita deja loc comun in mail-urile de refuz – „Aplicatia dumneavoastra este extraordinara, dar…” – este citita atat de convingator incat artista, pe baza afirmatiei ca aplicatia este intr-adevar extraordinara, decide a-si oferi productia sa artistica cu titlu gratuit. Se creeaza astfel un teritoriu de negociere foarte precis, dur si nemijlocit de curtoazie gratuita. 

Mecanica devenirii acestui proiect este de altfel cu atat mai interesanta cu cat el a devenit posibil printr-o serie de aplicatii succesive: o aplicatie despre aplicatii a fost mai intai refuzata, a devenit ulterior motivul unei invitatii pentru o rezidenta artistica in timpul careia au fost scrise nu mai putin de 17 alte aplicatii. Seria a culminat cu aplicatia tranzit.ro/ Iasi catre Consiliul Judetean Iasi in urma careia a fost obtinut sprijinul financiar pentru publicatia de fata: Carte de artist: Cristina DAVID / Cezar LAZARESCU. 

*Guest writer pentru acest articol este Livia Pancu & 1+1.