Student la Chisinau in lansare la Iasi

Acelasi Antonesei (foarte efervescent) care vrea o lamurire in legatura cu termenul „rockman". E asemeni unei balade rock, aflam imediat raspunsul de la un Vakulovski nu la fel de in forma ca partenerul sau de dialog. Desi ca scriitor pare un tip dur si cu un limbaj pe masura, in realitate e calm si timid - un cu totul alt om. Probabil ca literatura e o defulare... Deliciul serii l-a facut o doamna in virsta de vreo 80 si ceva de ani care a vrut sa precizeze ca pe vremea cind a intrat ea la facultate, in 1952, studentii nu aveau timp sa „stea impreuna" pentru ca aveau diferite activitati sociale (social-ideologice, adica), si ca erau urmariti si nu puteau sa se comporte in niciun caz asa cum scrie autorul in cartea lui (deci nu e chiar asa universala viata asta de student), dar daca se intimpla ceva totusi, se intimpla pe ascuns...

AltIasi: Cind vor apare celelalte doua volume?

M.V. Am gindit cartea (trilogia) ca un tot intreg. A doua parte este gata. A treia aproape gata. A doua, totusi, nu va aparea prea curind, cel putin nu anul asta, pentru ca nu este logic din punct de vedere al editurii; o lasam sa "respire" pe asta si peste vreun an, apare si partea a doua.

AltIasi: Spuneai intr-un interviu ca nu voiai sa publici romanele, initial, pentru a fi doar ale tale. Nu esti avid dupa fani care sa te aplaude si care abia asteapta sa-ti citeasca urmatoarea carte?

M.V. Eu am debutat ca poet si am scris carti de poezie si ma consider inca poet; de aceea nu sint avid dupa faima - stil Mihaela Radulescu. Stiti ca poetii au foarte multi admiratori dar foarte putini dintre acestia se exprima, cum e la proza - "mi-a placut personajul ala "etc - un roman prinde mult mai mult public. Pe cind o carte de poezie nu-ti aduce atitia cititori/admiratori. Eu n-am formatia aia.

AltIasi: De ce ai asteptat atit de multi ani - 16 - pina sa publici?

M.V. Fiindca cartea a fost inceputa cind eram inca la Chisinau, terminasem tocmai perioada din carte, a naratorului; personajul principal se aseamana cumva cu mine, il cunosc foarte bine. M-am folosit foarte mult pentru a-l face pe el sa fie cum este. Desi l-am inceput atunci, am vrut sa apara toate 3 o data si de asta am asteptat.

AltIasi: Si, totusi, de ce l-ai publicat?

M.V. L-am publicat fiindca iarna asta am avut o oboseala de la traducere, traduceam o carte din literatura rusa contemporana, si traducerea iti ia toata energia dar in acelasi timp mi s-a facut pofta de scris; in momentul ala am zis sa vad manuscrisul asta care era gata, de fapt, si atunci l-am rearanjat, l-am rescris si mi-a placut atit de tare incit am zis ca trebuie sa-i dau drumul.

AltIasi: C-tin Cheianu spune in postfata ca de fapt viata de student la filologie e fada. Care e de fapt adevarul? E undeva la mijloc intre ce descrii tu si ce zice el?

M.V. Depinde si de oameni si de loc, unde-si fac facultatea, dar adevarul e undeva la mijloc; viata nu e nici fada, nici foarte vie si foarte vesela.

AltIasi: Ce te nemultumeste la acest rockman?

M.V. N-am motive de nemultumire; daca ma nemultumea nu-l lasam [sa apara]. Am asteptat atitia ani... Sint chiar multumit de el si unicul lucru care ar putea sa ma nemultumeasca e ca l-am publicat totusi singur; puteam sa astept sa le public pe toate 3 odata ca sa nu apara intrebari stil cronica ta. (ride)

AltIasi: Care este rolul/pariul introducerii scrisorilor in rockman?

M.V. Scrisorile au mai multe roluri; in primul rind - taie intimplarile foarte vesele si intimplarile alea care nu puteau fi una dupa alta si cititorul putea sa oboseasca de la naratiunea studenteasca si sociala. In al doilea rind, da mai multa autenticitate romanului si aduce cumva faptele din trecutul personajului principal in prezentul lui; el nu e doar ceea ce i se intimpla aicea, nu e doar haios si face chestii, el are o familie care ii trimite scrisori, prieteni care slujesc in Afganistan, care mor samd. Si in afara de autenticitate il face si mai realist.

AltIasi: Aveti un pasaj preferat?

M.V. Am mai multe pasaje preferate. Scriindu-l demult, acum cind l-am corectat am ris cu pofta la corectura ca la un roman scris nu de mine si am citeva pasaje preferate pe care mi le-am insemnat la sfirsitul cartii.

AltIasi: Personajele secundare sint personaje reale transpuse in fictiune?

M.V. Da, este o carte de fictiune dar fiecare personaj, desi sint foarte multe, are in spate, la baza, un om. Fiecare e prelucrat, transformat cumva si din cauza asta am incercat sa-l fac mai viu.

AltIasi: Parintii au citit romanul? Fratele tau?!

M.V. Parintii nu, frate-mi-o l-a citit. A zis ca e foarte fain, dar ca-s nebun! (ride din nou)