Se incarca Papadia electrica

Unii il stiu pe Serban Axinte de pe cladirea din parcul Copou, "Mihai Ursachi", unde ii este afisat mare un poem. Altii mai fericiti, de la intalnirile cenaclului ZeroPlus, ce se tin saptamanal la Casa Dosoftei, si apoi de la traditionalele iesiri de dupa, din Baza. Cel putin asa l-am cunoscut eu pana acum. Cand il vedeam pe strada, inainte sa ne cunoastem, ziceam in sinea mea: - Uite poetul! (recunosc, pe langa sentimentul de admiratie se strecura si putina invidie, dar acum m-am lecuit). Spun ca lucrurile s-au schimbat nitel de atunci, pentru ca am avut ocazia sa-l vad atat in postura de critic, cat si de coleg in conversatie la o cafea, cum spune domnul Liviu Antonesei. E clar ca in acest caz pot sa spun mea culpa, sa las pe langa poetul din mintea mea, Serban Axinte, si imaginea omului de langa mine. O scurta biografie pe care o gasiti la tot pasul, pe nenumaratele carari din jungla Google, arata cam asa:

"Serban Axinte s-a nascut la 27 iulie 1976 la Iasi. Este cercetator stiintific la Institutul de Filologie Romana „A. Philippide“ al Academiei Romane – Filiala Iasi, redactor al publicatiei cu profil academic Philologica Jassyensia si colaborator la mai multe reviste culturale, printre care Observator cultural, Bucurestiul cultural, Convorbiri literare, Transilvania. A fost secretar general de redactie al revistei culturale Timpul (2004-2007).

A publicat volumele de versuri Starea balantei, Editura Eurocart, Iasi, 1996; Pragurile Apeiron, Editura ouTopos, Iasi, 1999; Lumea ti-a iesit asa cum ai vrut, Editura Vinea, Bucuresti, 2006 si studiul Definitiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Calinescu, Editura Timpul, Iasi, 2011.

Doctor in filologie din ianuarie 2010. Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei de Literatura Generala si Comparata." (sursa:www.cdpl.ro)

Despre volumul de poezie Papadia electrica auzim/ citim inca o data lucruri frumoase. Spre exemplu, Radu Vancu scrie despre ea:"(...)Papadia electrica e construita din trei cicluri (ca si Lumea ti-a iesit asa cum ai vrut, de altfel – ceea ce poate sa sugereze un anumit pattern arhitectural urmarit cu schepsis), intitulate decoct, bulb si acele electrice; ei bine, poemele tuturor acestor trei cicluri sunt inervate de imagini remarcabile, deseori de-a dreptul memorabile – citez aproape la intamplare: «sa ni se ridice din inima o lumina atat de puternica incat cusatura lumilor sa nu se mai vada» (acele electrice). Sunt, toate, imagini de o mare frumusete, cu care empatizezi instantaneu si te fac sa stabilesti cu textul de sub ochi acel contract de incredere despre care vorbea candva Borges ca de o conditie sine qua non a lecturii de poezie.(...) Asadar, daca tinem sa-l etichetam generationist pe Serban Axinte, nu putem decat conchide ca e cel mai atipic douamiist. Cu exceptia obsesiei pentru hapax-ul existential, nimic nu-l leaga de generatia sa: nici poetica, nici maniera, nici tehnica. O atipie profunda transpare din tot scrisul lui poetic; or, dupa cum se stie, atipicii sunt intotdeauna castigatori pe termen lung."(sursa: www.librariumgroup.ro)

Cel mai mult ma bucura insa ca aceasta carte va avea parte de o receptare mai mult decat locala, cum nu se intampla de multe ori cu autorii "provinciilor", ea a fost nominalizata deja la categoria poezie pentru premiul revistei Observator Cultural, undeva va concura cu autori precum Octavian Soviany, Dan Sociu, Bogdan-Alexandru Stanescu, Vlad Moldovan ori Radu Vancu.

Ne vedem, deci, la lansare, nu?