Rosteste-i numele

Scriitorul, nascut in 1954 in Boston, nu este la debut si are cateva premii primite pentru cartile pe care a inceput sa le publice din 1992. Nu pun mare pret pe acest amanunt si anume cate competitii a castigat o carte. In definitiv, anuntul e menit sa atraga cumparatori si nu spune nimic despre cartea in sine. Pe coperta publicatiei scrie ca avem in fata ochilor un “roman castigator al prestigiosului Prix Femina Étranger”. In prefata cartii ni se spune ca Francisco Goldman a publicat in anul 2011 “volumul memorialistic” Say Her Name. Ma intreb daca romanul e totuna cu volumul memorialistic, caci daca o data e numit roman si o data volum memorialistic ar insemna ca editorii cred ca cele doua genuri sunt identice. Tot in prefata ni se explica scrierea ca fiind “o reconstituire detaliata pana la obsesie a vietii si mortii Aurei Estrada (sotia lui, n.m.)” pentru care autorul american a dus o munca asidua de detectiv, ca sa afle tot ce se putea despre cea care a fost sotia lui pana in 2007. Francisco Goldman reuseste in cele din urma sa ne prezinte o imagine a Aurei, fireste ca una distorsionata de lentilele subiectivitatii.

 

Introducerea romanului sau a volumului memorialistic (inca nu am ajuns la o concluzie) nu este usor de parcurs din cauza tanguielilor obsesive și de neinteles ale naratorului care vorbeste de cineva. De(spre) cine vorbeste el? Despre Ea, despre Iubirea si Dragostea care l-au înconjurat pentru cativa ani, despre cea care îi spunea “iubirea mea” și acum nu mai este. Nu ma incanta stilul liric daca nu este sincer, daca nu este intr-o forma adecvata. Am impresia ca autorul foloseste clisee.  Am rezistat tentatiei de a inchide pentru totdeauna cartea si zic ca a fost o decizie cumpanita. Sunt inclinat sa cred ca am dat peste un scriitor care arata ca omul este (a ramas) o ”enigma incalcita” (cu expresia lui Eminescu). 

 

Avem cazul lui Orfeu care coboara pana in Infern dupa Euridice si tot nu reuseste sa o aduca inapoi (pesemne ca soarta si zeii i-au fost impotriva). Sa zicem ca Orfeu este un arhetip pentru felul in care barbatul isi iubeste sotia. Este un caz ideatic, dar care da la iveala o anumita credinta, niste valori stabile si nu in cele din urma un pesimism (ma gandesc la faptul ca finalul nu e cu happy end) creator, eliberator. Orfeu ramane sa-si cante nefericirea, singuratatea, neputinta, nimicnicia. Iau cazul lui Francisco Goldman (caci el este naratorul-personaj al romanului-volum memorialistic, sa fiu iertat pentru pleonasm) si vad ca el face din obiectele iubitei un altar, ca poarta esarfele ei si-i miroase hainele, ii foloseste produsele cosmetice. Vorbeste destul de frecvent cu prietenele fostei sotii si, in cele din urma, intretine relatii amoroase cu doua dintre ele, iar o a treia vine si i se ofera spunandu-i ca Aura a trimis-o ca sa-l faca pe el fericit. Fata de Orfeul antic, Francisco Goldman (mai corect naratorul Francisco Goldman) e un fel de clovn, un mascarici ajuns in depresie (fac afirmatia asta gandindu-ma strict la personaj; nu stiu daca e real sau fictiv).

 

Orfeul timpurilor noastre e desubstantializat, e deconstruit de valori intemeiate pe corporalitate, pe valori psihologiste imprumutate de la Freud si Jung. Orfeul nostru e impopotonat cu tot felul de complexe, de vicii, de naravuri care nu fac din el decat o papusa de teatru. Orfeul nostru fumeaza marijuana si se prabuseste beat prin baruri. Nu pot sa spun decat ca e o alta forma de manifestare, nestiind daca e bine sau rau sa fac o ierarhie intre acestea. Nu imi pare rau ca am lecturat aceasta carte, ba mai mult, raman sa ma mai gandesc daca e roman sau volum memorialistic. In ce priveste premiul, l-as fi acordat pentru a doua jumatate a cartii in care se observa acea evolutie de care vorbeam mai sus. Sa zicem ca Aura Estrada, in romanul- volum memorialistic, joaca rolul maestrului care-l invata pe Francisco sa simta cu toata fiinta lui "fluturasii din stomac". Aura Estrada este pentru Francisco Goldman ceea ce a fost Diotima pentru Socrate (intr-o comparatie analogica), aceea care a facut din Iubire un element al sacrului, un element cosmic ce pune universul in miscare.