- 3420
Rockmanul anului
Debutul in proza al lui Mihai Vakulovski (fratele mai mare al mai cunoscutului Alexandru), e un rockman pentru vesnica amintire a studentiei de dinainte de ‘89 . Actiunea se petrece intr-un camin (si prinprejurul lui) al Facultatii de Filologie din Chisinau, chiar inainte de Revolutia din decembrie (din Romania) si putin dupa aceea, adica anii de facultate ai naratorului-personaj.
Daca ar fi sa spun intr-o fraza despre ce e vorba in acest roman, m-as referi la maturizarea personajului principal - de altfel inevitabila pe durata a 4 ani de facultate - in relatiile cu colegii, profesorii, parintii si, nu-i asa?, „gagicile”.
Naratiunea la persoana I induce iluzia unui skaz (n.r. termen literar rusesc care descrie o forma specifica de naratiune orala) comic. Personajul principal e si narator dar, desi e prezent la actiune, de cele mai multe ori nu participa, ci doar relateaza faptele. Inserturile de scrisori de la mama si prieteni plecati in armata ii aduc si caracteristica de roman epistolar. Totodata, aceste pasaje au rol de a tempera efervescenta nararii, textul nefiind impartit pe capitole.
Astfel, ne aflam in fata unui roman „de aventuri”, senzatia pe care am trait-o cind citeam fiind aceea de discutie la o bere (de fapt mai multe) intre fost colegi de facultate care povestesc fiecare toate intimplarile posibile din perioada studiilor, chiar si pe cele mai seci, dar le spun cu atita haz incit nu mai conteaza daca a fost asa sau e doar fabulatie - cititorul ride. Ma tem ca acesta a fost pariul cartii cu publicul, sa-l distreze. Maniera redactarii si stilul autorului fac romanul sa fie foarte captivant si nu exagerez deloc cind il duc la superlativ: nu tin minte ultima data cind n-am putut sa las romanul din mina pentru ca voiam sa citesc mai departe, sa aflu ce se mai intimpla prin camin, ce personaj ment mai apare si ce banc (276 haha) mai e povestit.
As mentiona si limbajul folosit, adica vocabularul. Fiind despre o perioada de tranzitie, romanul surprinde si trecerea de la grafia chirilica la cea latina din zona Basarabiei, in text regasindu-se si foarte multi termeni rusesti (sosed - vecin, pogoda - vreme, privet - salutare, chia - matusa etc). Folosirea in paralel a termenilor poate fi interpretata si ca o incercare de a-l introduce pe cititor in epoca. Tot aici, limbajul colocvial e de multe ori argotic/licentios, nefiind o lectura recomandata pudicilor. Chiar si asa, acesta nu e un punct slab ci un element care ofera verosimilitate si credibilitate textului.
Am zis totusi ca ma tem ca entertainmentul sa fi fost pariul si intentia autorului, pentru ca voiam ceva mai mult. Da, am ris, m-am destins dar dupa ce am terminat ultima pagina, mi-am dat seama ca am ramas cu nimic. Abia astept sa citesc partea a doua, dar doar din curiozitate. Desi sintagma „literatura de consum” e putin impromprie pentru literatura romana, cred ca se poate folosi in situatia de fata, pentru ca avem de-a face cu un scriitor talentat cu certa experienta in a nara si spune povesti & povestioare, dar cu prea putina substanta (metafizica).
