Profesorul Bumb si macii suedezi

„Niciodata nu mi-a placut literatura realist-autenticista, autobiografica si, de prea multe ori, egocentrista. Daca nu are in ea un simbure de fantastic, de absurd, daca nu ma face sa visez sau sa-mi desprind picioarele de pe pamint macar un pic, mie, literatura nu-mi spune nimic", declara Augustin Cupsa. Intr-adevar, volumul de proza Profesorul Bumb si macii suedezi, cu care a cistigat Concursul de manuscrise al Uniunii Scriitorilor din Romania, editia 2011, ne desprinde picioarele de pe pamint si ne dezvaluie o lume joviala, populata de personaje pe cit de bizare, pe atit de captivante; personaje ce par a fi nebune, dar care, asemeni bufonilor de la curtile regale, prezinta prin giumbuslucurile lor, prin faptele aparent lipsite de rationament realitatea ostila care le inconjoara.

Rind pe rind, profesorul Bumb (Profesorul Bumb si macii suedezi), Otto (Muntii de neon), Asiel (Usor cu metroul prin Bucuresti. Eva la mijloc), Edi (Importanta cirtitei) si Promoroaca (Furtuna intr-un singur cuvint) prind curaj si renunta la masti, la jocul de bufon. Legate puternic in si/ sau de amintiri, personajele celor cinci povestiri indraznesc sa ia fiecare cite o decizie care sa le elibereze, chiar si pentru o clipa, de trecutul continuu in care traiesc. Fie ca este vorba de farsa profesorului Bumb, de inventia lui Otto, de initiativa destul de tardiva a lui Asiel de a o recuceri pe Eva, de puterea lui Edi de a ucide cirtita care i-a invadat existenta sau de curajul lui Promoroaca de a infrunta furtuna pentru a o reintilni pe Dora, toate aceste fapte dezvaluie dorinta personajelor de a se impotrivi traiului monoton, impregnat cu erorile si nelinistile din trecut. Totusi, mai putin in cazul lui Promoroaca, dupa ce fiecare moment de glorie ia sfirsit, viata merge necrutator mai departe si fiecare personaj isi reia firul existential, ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat.

Pe linga personajele stranii si interesante, proza lui Augustin Cupsa este o surpriza si datorita stilului sau neconventional. Cu sarcasm si ironie, autorul trage de urechi societatea contemporana: „Facultatea o facuse la Bucuresti si, de cind se intorsese de acolo, cu diploma in buzunar, mergea pe drumul mare cu parul lui cret si ochelarii subtiri, de sirma, si-si tinea capul pe sus, dar numai gistele il mai salutau." (41) Lumea surprinsa in aceste povestiri este una in care tineri absolventi stau degeaba cu diploma in buzunar, in care tinere studente promoveaza semestre in functie de adincitura decoleteului si in care tineri aurolaci aglomereaza statiile de metrou. Este societatea actuala, care se priveste neputincios in oglinzile „buclucase" ale lui Ustachia, cele care „deformeaza", dar ce prezinta totodata „imagini ale unui singur adevar [...] ascuns in noi si [pe care] nu putem sa-l vedem decit atunci cind vrea sa ni se arate." (140)

Pe scurt, lumea zugravita de Augustin Cupsa se inscrie perfect in teoria nimicului enuntata de profesorul Bumb:

„Axioma:
La fiecare capat al vietii se afla nimicul.
Teorema:
Nimicul de la un capat si nimicul de la celalalt capat sint unul si acelasi." (26)