Poezie de viata

Bogdan Cretu, intr-un articol postat pe pagina on-line a Ziarului de Iasi din data de 23 aprilie, anul curent, il identifica pe Liviu Antonesei astfel: "Poet, prozator, eseist, universitar, psiholog, pedagog, om politic, publicist fervent, disident, om de televiziune si, nu in ultimul rand, animator cultural – iata cateva posibile etichete, care, luate izolat, nu alcatuiesc un portret plauzibil al lui Liviu Antonesei." Articolul domnului Bogdan Cretu e intitulat "Liviu Antonesei sau despre firesc" si e scris, dupa cate se pare, cu ocazia implinirii a 60 de ani de existenta a mai devreme identificatului. Daca se parcurge respectivul text se poate, de asemenea, concluziona ca e aproape ca un dar oferit domnului Antonesei de ziua lui, un articol elogios. Poate din aceasta cauza, ca e prea elogios, nu baga de seama ca firescul de care il "acuza" pe Liviu Antonesei, chiar daca e o observatie buna, uneori e trasa de par. De ce nu a scris Liviu Antonesei poezie rastimp de 13 ani, acea pauza indelunga si incheiata de seria Povestilor filosofice cretane ? Autorul acestora a explicat la fel de firesc: s-a preocupat de altceva care i-a furat energia de a mai scrie. S-a preocupat de politica, asa cum se confeseaza in multe randuri, preocupare ce l-a imbogatit nu numai cu dezamagirea, dar si cu subrezirea sanatatii. Din toate etichetele lui Bogdan Cretu pe care sa-l alegem? Oare care s-ar potrivi mai bine? Probabil acela de Liviu Antonesei.

Voiam sa scriu aici doar cateva cuvinte despre eveniment si am zis in gandul meu sa ma documentez, poate e ceva ce-mi scapa. Sigur ca am dat peste diversitatea surselor pe Internet, majoritatea avand aceeasi metoda de informare: copy-paste direct de la sursa. Sa vad atunci ce-mi amintesc eu despre Liviu Antonesei: ah, da, prima oara l-am intalnit la o conferinta, cu o tema despre ultimii 20 de ani de la revolutie, alaturi de Caius Dobrescu si inca niste personaje (de care am uitat), fusese undeva prin 2010. Era una dintre primele mele conferinte la care mergeam, nu prea stiam de lumea buna, de "oamenii faini" (cum zicea cineva) de prin Iasi. Bun, de atunci tot am mai mers la conferinte, la diferite evenimente si tot am dat peste Liviu Antonesei. Care va sa zica e de-al locului. A fost si moderator la dezbaterile Closer2Oxford, la care au participat colegi de-ai mei de la facultate si de la liceu. A trebuit sa fac un referat despre cartea lui Werner Jaeger, Paideia, si am dat peste o carte de-a lui Liviu Antonesei fix cu acelasi nume. Am luat-o, fireste ca avea un alt tip de abordare decat cel al lui Jaeger si chiar am folosit-o la bibliografie, imi placuse cum a fost scrisa; daca Jaeger scria despre educatie in contextul fenomenului artistic, la Antonesei se mergea mai mult spre politic, spre actiunile sociale.

Am scris anul trecut si despre romanul Victimele inocente si colaterale ale unui sangeros razboi cu Rusia, un roman?...nu, o colectie de povestiri, scrieri pe care de asemenea le-am gustat cu entuziasm. Tot anul trecut imi cautam bibliografie pentru a-mi pregati lucrarea de licenta; fusesem (si inca mai sunt) pasionat de autorii perioadei antice a grecilor si romanilor, si cum cautam eu, pe Internet, bineinteles, am dat inca o data peste o carte interesanta de-a lui Liviu Antonesei, de la editura Polirom, O prostie a lui Platon. Intelectualii si politica (1997). Ultima carte, asta de la Polirom, a fost cireasa de pe tort, pe aceeasi tema, fiind vorba de "o prostie" a lui Platon, concureaza, cel putin pentru mine, cu un alt titlu, al lui Andrei Cornea - Platon.Filosofie si cenzura. Deci cum s-ar zice, Liviu Antonesei e o figura in orasul asta, geometrica?...nu, nu, nu. O figura marcanta a spatiului iesean si romanesc intelectual indeosebi. I-am mai citit articolele de pe site-ul ziarului Adevarul, un interviu pe site-ul Ceasca de Cultura, in revista Timpul (a carui re-fondator este) un altul in care jucase rolul de interviator.

Ultimele intalniri cu Liviu Antonesei au fost la muzeul Casa Dosoftei, unde se tine cenaclul ZeroPlus. Acolo era uneori in calitate de moderator, de ascultator, dar si de sfatuitor sau de critic. O prezenta mereu agreabila, fireasca. Intr-una din acele seri de la cenaclu, alaturi, in fata Palatului se tinea un concert; nu mai stiu cu ce ocazie, mi se pare ca trebuiau sa vina cei de la Zdop si Zdup. Inauntru, in podul de la Casa Dosoftei se citea poezie, poezie buna, erau niste fete de la un liceu din Suceava. De-afara se auzea zgomotul multimii, se auzea cum Ruby sau cum naiba o cheama, aia de aprinde becu si se stinge lumina, incalzea atmosfera pentru invitatii din Republica Moldova. Mai rau credeam ca n-are sa fie, dar imediat au schimbat pe ritmul lui ala agitat, cu fata de asiatic, ce danseaza bizar, asa, da, Gangnam style, ala era! Acum stiu, era chiar de 1 decembrie!!! Si noi citeam/ascultam poezie, alaturi de Liviu Antonesei care se distra si el de minunatia asta mioritica.

Acum Liviu Antonesei e la carma editurii Adenium, ceea ce cred ca e bine. Mai ales pentru initiativa pe care o au acolo, aceea de a promova debutantii, de a-i publica prin concurs si de a-i duce direct in standurile de la Bookfest. Se pare ca nu si-a pierdut spiritul de initiativa in politica, ceea ce e de admirat. Asadar, asemenea lui Platon, se intoarce cu coada intre picioare de la trasul sforilor in politica la literatura, la arta. Asta trebuia sa scrie Bogdan Cretu despre Liviu Antonesei, ca odata cu varsta s-a inteleptit, s-a inteleptit prin experienta esecului. Sa nu se supere Liviu Antonesei (ca doar e si asta un compliment), ne bucuram ca avem si noi (tinerii mai revoltati, nonconformisti, negativisti, dar neintelepti) batranii nostri.