Inocentul lui Ian McEwan

Cartea are un inceput cat se poate de cuminte: nimic nu prevesteste turnurile neasteptate pe care le va lua povestea, contrastul dintre rutina vietii de zi cu zi a personajului principal si teroarea care-i va schimba ireversibil viata. Cititorul e antrenat treptat in actiune, avand posibilitatea sa descopere atat un peisaj exterior dezolant (cu ruine ramase in urma bombardamentelor), cat si o lume interioara (ganduri, sentimente, framantari sufletesti) care - dincolo de a apartine unui personaj - poate fi a oricarui om.

Orice om se poate regasi intr-o anumita masura fie in inocentul Leonard Marnham, fie in Maria Eckdorf (iubita acestuia), o femeie care il seduce si este sedusa in acelasi timp de naivitatea lui. Leonard este un personaj rotund, complex, care te amuza prin lipsa lui de experienta, dar care frapeaza prin brutalitatea de care poate da dovada cand aproape o violeaza pe Maria. Dincolo de inocenta este altceva; e un om care se maturizeaza, care are calitati si defecte, sentimente puternice (uneori contradictorii) si trairi care-i macina sufletul. Leonard este un personaj care va fi placut, dar si urat de catre cititori.

Inocenta (fizica, spirituala, politica) este pierduta treptat, pana cand tanarul ajunge sa afirme ca „inocenta lui se cere explicata"; nu pare sa realizeze ca, la final, era oricum, numai inocent nu. Sunt cateva momente pe parcursul actiunii cand inocentul este pus fata in fata cu noua stare si fortat sa constientizeze ca s-a schimbat in urma experientelor pe care le-a incercat. Pe masura ce timpul trece, Leonard nu se mai recunoaste in fostul eu, cel care nu stia ce inseamna sa iubesti si sa tradezi pentru apararea propriului interes. Odata cu evolutia sa, copilaria si inocenta raman in urma, facand parte dintr-un alter-ego in care Leonard nu se mai regaseste si care nu mai are loc in viata lui. In momentul in care dispare, aceasta parte din om nu mai poate fi recuperata.

Tanarul este si principalul punct de legatura intre cele doua planuri ale romanului: povestea de dragoste si descrierea relatiilor internationale bazate mai mult pe spionaj decat colaborare. Desi se observa ca autorul a depus multa munca de documentare, la final ramane sentimentul ca partea dedicata povestii de spionaj ar fi putut fi mai dezvoltata, in loc sa cada pe alocuri neobservata in fundal. Adevarat ca la baza romanului stau evenimente reale (Operatiunea Aurul, tradarea lui George Blake), dar partea istorica  pare a fi mai mult un pretext pentru a sublinia cat de departe sunt dispuse sa mearga unele persoane pentru a-si atinge scopurile. Oamenii se dovedesc adeseori a fi numai niste marionete ale sistemului, care stiu doar ce vor superiorii sa stie.

Actiunea este narata la persoana a III-a, dar este vorba totusi despre o omniescienta partiala. Vedem lumea in primul rand prin ochii lui Leonard; uneori apare viziunea Mariei sau o voce impersonala. Un plus de autenticitate este dat romanului de folosirea terminologiei germane (fraze traduse in notele de subsol sau direct in text).

Limbajul folosit este curat, indiferent de situatia descrisa. Chiar prezentarea scenelor erotice se realizeaza fara urma de vulgaritate. Violenta (bataia dintre Leonard si Otto si uciderea celui din urma de catre Maria) este de asemenea descrisa in detaliu, cu o anumita detasare. Dincolo de grotescul situatiei si de fiorii de dezgust si repulsie pe care ii simte cititorul, atentia cade mai ales asupra reactiilor personajelor. Esti pus in situatia sa te intrebi cum ai proceda intr-o asemenea imprejurare. Urmaresti incordat cum Leonard cauta sa scape de cadavrul proaspat dezmembrat al lui Otto (fostul sot al Mariei) si cum incearca sa lupte cu stresul si teama produse de amenintarea ca va fi descoperit si arestat. Leonard care a venit in Berlin este complet diferit de cel care pleaca. Ce a pierdut nu va mai fi recuperat niciodata.

Ultimul capitol rezuma 30 de ani si ne aduce in Berlinul anului 1987, langa zidul ce va fi daramat doi ani mai tarziu. Aflam, odata cu Leonard, adevarul despre tot ce s-a intamplat, cartea incheindu-se pe o nota optimista: un final fericit nu este imposibil, in ciuda timpului irosit ce nu poate fi dat inapoi. Regretele dupa ce ar fi putut fi si nu a fost nu mai au nici un rost.