- 3229
Fernando Pessoa: trei in unul
Pot spune cu placere ca am in minte chipul unei bibliotecare dragute care ma trimite cu gandul la Opera poetica a lui Fernando Pessoa. Explicatia e simpla: ea, bibliotecara, mi-a sugerat sa-l caut pe acest scriitor si sa-l citesc. Sfatul unui bibliotecar e intotdeauna binevenit si de aceea i-am dat ascultare. Astfel am ajuns sa-i cunosc pe Alberto Caeiro, pe Ricardo Reis, pe Alvaro de Campos si in cele din urma pe Fernando Pessoa.
Am intalnit trei simulacre ale unui poet, a ideii de Poet poate, care e Pessoa. Cartea e alcatuita din volumele de poezii ale celor patru poeti, a Poetului, legate de epistole, prefate, biografii etc. Lucrarea tradusa din portugheza de Dinu Flamand la editura Humanitas si aparuta in 2011 nu este doar o opera poetica asa cum ni se sugereaza prin titlu. Prozator-Poet, Fernando Pessoa, vine cu multe elemente de noutate la nivel de forma. Arta lui nu consta neaparat in mesaj ci in estetica sa. O spune de nenumarate ori prin intermediul tuturor celor patru euri lirice. O spune si prin vocea prozatorului Alvaro de Campos, ori a lui Ricardo Reis si chiar si prin aceea a lui Alberto Caeiro. Toti pentru unul si unul pentru toti.
Daca primii trei artisti (heteronimi) sunt inventati, de ce nu ar fi si ultimul, Pessoa, cel care e o inventie pentru triada amintita, dar si pentru cititori deopotriva? Si asa este, Fernando Pessoa, cel care este ceea ce este si nimic altceva decat numai ceea ce este din cel care este. Important pentru el este verbul a fi, verb care-l cuprinde nu ca autor (poet sau prozator) ci, asa cum doreste domnia sa, ca fiintand prin versurile, prin opera creata. El, Fernando Pessoa la singular si plural (ma refer si la triada) exista doar prin ceea ce se vede, adica prin ceea ce a scris.
In scrisoarea adresata unui critic literar (o parodie de altfel) se raspunde la trei intrebari care e mai degraba un fel de prolog. Opera, desi e scrisa intr-un stil uimitor de simplu, nu e simpla deloc. Au fost multe polemici care au aparut dupa citirea poemelor si de aceea a considerat necesar sa le rezolve. Eu nu-l vad ca pe un scriitor materialist, as fi inclinat sa spun ca are o gandire de expresie taoista, care nu se trage nici de la grecii antici si nici de la latini ci de la inteleptul asiaticilor Lao Tzi. Asadar ceea ce am trait prin citirea versurilor sale a fost o savurare a unei arome orientale, putin mistica, dar foarte umana, sensibila, pura, inocenta si dezarmanta.
Voi reda cateva versuri din cea de-a doua poezie din volumul lui Alberto Caeiro, Paznicul turmelor:
“Eu nu am nici o filosofie: am simturi...
Iar daca vorbesc de Natura nu e pentru ca as sti ce anume este,
Ci doar pentru ca o iubesc, si tocmai de asta o iubesc,
Caci cine iubeste nu stie nicicand ce iubeste
Si nici nu stie de ce iubeste, nici a iubi ce va sa insemne...
A iubi este inceputul inocentei
Iar deplina inocenta inseamna a nu gandi...”[pp. 69-70]
Oana Pellea la lansarea volumului Opera poetica
