Dona Juana, dezamagirea seducatoare

Ni se spune ca avem de a face cu un roman erotic, ba chiar un fals tratat de mitologie contemporana. Dona Juana, care se vrea o varianta feminina a lui Don Juan. Protagonista romanului este o femeie de treizeci de ani, care a terminat Conservatorul. Datorita lipsei perspectivei de ocupare a unui “job” pe masura pregatirii ei, e nevoita sa faca numere de travesti, intr-un club numit Bizarre. Dona Juana, pe scena Mucha Macho. Este inconjurata de o adevarata echipa de homosexuali, toti cu nume de scena, les Dudettes, cu care-si face numerele. Patronul clubului, poreclit Alphonsinho, un drogat (aproape ca toata echipa, de altfel) este descris in introducere ca un pater familias pe langa care se perinda angajatii, clientii si iubitii lui mai tinerei. Virgil este taximetristul fidel, iubitul platonic, care se ofera intotdeauna in ajutorul Juanei, la orice ora din zi sau din noapte. Alte personaje precum “pulifriciul”, Gloria, Mircea, tiganul Anton Confort, pictorita Carmen ce are doua identitati (intr-o viata e artista talentata necunoscuta de public, in alta e o prostituata de lux cu succes), apar pe parcursul romanului si contureaza caracterul lamentabil al eroinei principale.

Intriga se consuma in abandonul patronului la afacerea sa, rapus de amor pentru una (adica unul) dintre Dudettes - Syssy - cuibusorul de nebunii avand ca termen de supravietuire inca o luna de functionare. In acest timp, Dona Juana e dezamagita si parasita de persoanele cu care credea ca ar avea vreo relatie de profunzime. Nu reuseste sa convinga pe nimeni sa cumpere localul, iar dupa ultimul spectacol, pe care-l da alaturi doar de Anton, cade lesinata pe o banca, extenuata, dupa o partida de sex, in timp ce o tiganca batrana se cearta cu un om de rand pentru ea.

In acel loc avem parte de unsprezece pagini de literatura, de la pagina 235 la pagina 246, in care m-am gandit ca romanul nu a fost ratat in totalitate. Din cele douazeci si sapte de capitole, toate intitulate in engleza, ca multe alte replici din cuprinsul cartii, penultimul este cel mai reusit: "Where the strees have no name". Acolo am gasit adevarata tensiune din Dona Juana, un personaj plat, execrabil chiar, degradat si corupt. Un personaj ce poate fi definit doar de doua cuvinte: sex si bani. Adevarata tensiune, care atunci cand a izbucnit, a dat la o parte mastile sale in spatele carora - surpriza - n-a ramas nimic. Ne este sugerata chiar de la inceput ideea ca omul poarta o sumedenie de masti; sunt destule locuri in care intalnim filozofia de viata a Donei Juana transmisa explicit de ea. O filozofie pe cat de sincera, pe atat de banala si hedonisto-pragmatica. Zeii la care se inchina Dona Juana sunt reprezentati de Bani si Sex, iar anumite legi ori norme ce sunt constituite in functie de aceste realitati au ca scop intretinerea independentei sau a libertatii eroinei. Definitia libertatii dupa Dona Juana ar suna cam asa: ma culc unde vreau si cu cine vreau.

Dincolo de limbajul obscen care “violeaza livrescul” (pe care eu l-am pus din greseala pe seama tehnicii de constructie a personajului si a mediului de viata al acestuia), dincolo de un Carpe Diem falsificat (ne imbatam, ne drogam, dansam si facem sex), dincolo de metodele stilistice simpliste si obositoare (unele ajungand pana la kitsch), finalul romanului, adica ultimul capitol - "Some kind of a wonderful" - distruge tot tragicul pe care l-ar fi putut exploata, daca nu ar fi venit cu “geniala” idee de happy-end. Dona Juana este angajata pe un vas de croaziera, de cucerirea prietenei sale (Rodica), un arab tanar si bogat. Colac peste pupaza, tot acolo, ca prin minune, sunt adusi Anton, dar si Virgil care se lasa de taximetrie si ajunge sa practice si el travestiul. In punctul culminant, acele unsprezece pagini reusite ar fi trebuit sa decida cu adevarat soarta Donei Juana. Faptul ca nu a fost schimbata cu nimic de esecul, infrangerea suferita, faptul ca totul s-a incheiat cu happy-end dintr-o intamplare, revenind la spectacol, la circ - asta dovedeste ca am avut in fata noastra o poveste cu un personaj de nimic. Dona Juana e mai degraba coasta de drac din Don Juan, decat versiunea feminina a sa, maladia si senilitatea valorii morale.

Interviul de la sfarsitul cartii (“Interviu cu Dona Juana”) este la fel de neinspirat, ma refer la intrebarile si raspunsurile puerile care n-au nici o legatura directa cu romanul, nici cu literatura in general. Dan Silviu-Boerescu intreaba: “Exista viol?” sau “Refuzul este o alta forma de accept?”. Tot Dan Silviu-Boerescu raspunde: “Da. Absenta e o certitudine. Pe cand prezenta e mai mereu discutabila.” Lorena Lupu are mai multa metafizica in sange: “Dar pot exista forme de viol ale spiritului[…] Si refuzul cuiva de a intra intr-un joc e tot ca un viol.”

E numit roman erotic, dar daca m-as afla intr-un sex shop si as avea de facut o alegere inteleapta - cartea Lorenei Lupu, Dona Juana, sau prezervativele? - sigur as alege varianta a doua (asta daca s-ar vinde la magazinele cu produse erotice si romane, stiti voi, pentru tocilari si cititorii pasionati, pentru plictisitii de iubitele gonflabile).

*Carte oferita prin amabilitatea Librariei AvantGarde.