Doamna apelor si istoria ca literatura

Jacquetta de Luxemburg este o figura feminina centrala, istoric-literara spune autoarea, provenind dintr-o familie ocrotita de zeita Melusina care le umple de har pe primele nascute. Jacquetta primeste si ea, dupa traditie, obiecte pretioase si carti care o ajuta sa-si descifreze vedeniile. Fiind dintr-o familie nobila franceza este casatorita cu primul duce de Bedford, John de Lancaster, legamant care vrea sa simbolizeze pacea de scurta durata dintre englezi si francezi (din timpul vestitului razboi de 100 de ani). Pentru John de Lancaster ducesa are o valoare deosebita datorita harului mostenit de aceasta, acela de a avea previziuni. Ducele de Bedford este un cautator al “pietrei filosofale”, finanteaza alchimisti si carturari pentru a descoperi cum anume sa fabrice aur. Vrea sa obtina aur pentru ca viseaza sa intretina o armata cu ajutorul careia va supune Parisul si teritoriile franceze in numele regelui Henric al V-lea.

Henric al V-lea moare si este urmat la tron de Henric al VI-lea care este casatorit tot cu o frantuzoaica, Margareta de Anjou. Jacquetta de Luxemburg va fi numita doamna de companie a reginei Margareta. Din aceasta postura Philippa Gregory o va prezenta pe Jacquetta, iar la finalul cartii va fi devenit doamna de companie a fiicei sale Elisabeth, regina a Angliei prin casatorie cu Edward al IV-lea, mostenitorul ducelui de York, Richard, cel ce l-a detronat pe Henric al VI-lea.

Philippa Gregory este autoarea mai multor romane istorice, unul dintre ele fiind un bestseller - Surorile Boleyn. O precizare pe care trebuie sa o fac e ca autoarea a terminat o facultate de istorie si si-a continuat cercetarile in acest domeniu. Dupa academicianul iesean, Alexandru Zub, urmeaza teoria conform careia istoria, ori mai degraba istoricul, nu va putea relata niciodata faptele istorice si sa le inteleaga in sine. Nu este singurul adept al acestei teorii, sursa ei fiind din curentul structuralist. Aduc in vedere acest lucru ca pe o posibila explicatie pentru care Philippa Gregory a ales sa scrie un roman despre personajul istoric Jaquetta de Luxemburg si nu un tratat istoric. La sfarsitul cartii Doamna apelor, avem chiar o bibliografie pe care o putem parcurge, in caz ca vrem sa aflam mai multe despre epoca unui secol renascentist si in acelasi timp medieval.

Pentru un om care nu e pasionat de istorie, nu va fi deloc interesant secolul al XV-lea; dar Philippa Gregory abordeaza aceasta perioada sumbra intr-o mare masura din perspectiva anumitor teme cum ar fi: statutul femeii si rolul bisericii crestine in societate, loialitatea si credinta fata de patrie, stiinta si evolutia ei. Este un atu pentru scriitoare ca povesteste despre toate acestea intr-o maniera accesibila, usor de digerat (aproape captivanta care sa te tina cu respiratia la gura as spune). Intentia autoarei, dupa cum o confirma si ea, este de a scoate din intuneric personajele feminine istorice si de a le propulsa spre culmile gloriei alteritatii contemporane. Sa ii mai lase istoricii pe regele Henric al VI-lea, ducii de Warwick, de York, de Lancaster si altii; sa vorbeasca si despre ducesa, caci in ciuda statutului ei socio-cultural si a sfarsitului dramatic pe care l-a avut, ea, ducesa de Bedford a reusit sa schimbe de multe ori cursul istoriei.

Distinctia dintre roman istoric si tratat de istorie exista. Romanul istoric implica fictiune si o estetica literara pentru ca in ultimul rand este vorba de literatura. Fictiunea la Philippa Gregory e cam greu de digerat, pe langa mitul Melusinei si al inorogilor, dialogul dintre personaje, descrierea cursului evenimentelor sunt simpliste si nu exceleaza prin vreun procedeu artistic. Divina Comedie a lui Dante Alighieri este un “roman” liric, un “roman” istoric pentru ca multe din personajele sale si din evenimentele la care s-a referit au fost reale sau au trimis la altele care s-au petrecut... O sa mai dau cateva exemple de carti in care literatura se imbina cu istoria in adevarate capodopere literare: Agonie si extaz a lui Irving Stone, Quo Vadis a lui Henryk Sienkiewicz, Numele trandafirului, Baudolino ori Insula din ziua de ieri ale lui Umberto Eco. Daca vorbim de roman istoric, trebuie sa avem atat istoria de o parte cat si literatura de cealalta, ambele ca parti constitutive ale unei singure opere. La Philippa Gregory predomina influenta istorica... asa ca oricat de slaba ar fi prestatia literara tot ne putem bucura de datele istorice. Pare a fi un roman cu un public tinta, cititoarele adolescente ce agreeaza miscarile feministe, dar nu ii inlatura pe ceilalti doritori.

Remarc inca o data ca nu este o regula ca un bestseller sa fie si o carte de o valoare exceptionala. Nu e snob acela care spune ca un om cultivat vede calitatea mai sus de cantitate.