- 2432
Constantin Acosmei, jucandu-si poezia la Librarium
Ne punem niste timp deoparte si mergem joi seara, 15 noiembrie, pe la ora 19, la Librarium Palas. Discutam cu – dar probabil mai mult despre, prestatia publica a poetului facand sa i se atribuie comparatia blagiana “mut ca o lebada” – Constantin Acosmei si versurile sale, pe care editura Casa de Pariuri Literare le ambaleaza in cea de-a patra editie, sub titlul jucaria mortului. Cum pe langa autor sunt invitati si Emil Brumaru si Bogdan Cretu, seara suna deja promitator.
Iata, mai intai de toate, cum se face ca aceast carte e deja la a 4-a editie: nu pentru ca publicul ar fi fost lovit subit de apetitul pentru poezie, cat pentru ca editiile anterioare au fost scoase in numere discrete. Prima editura la care a aparut jucaria mortului, in 1995, a optat pentru numai 100 de exemplare, care nici macar nu au ajuns in librarii, cum, de altfel, n-au intrat pe piata nici volumele revazute si adaugite in 2002. Abia in 2006 afla mai multa lume despre aceasta carte, dar nici de data intr-un cadru exagerat.
Se vede foarte clar – destul multe incercari pentru o singura carte, de aici si ideea adesea vehiculata in lumea literara, potrivit careia Constantin Acosmei ar fi poetul unei singure carti (nu punem la socoteala numeroasele antologii in limba romana sau nu, in care i s-au publicat o parte din poeme). De altfel, el insusi admite realitatea unei asemenea remarci, spunand ca ideal pentru el ar fi sa (re)incarce cu sens un mereu acelasi volum. Vom vedea daca perspectiva ii va parea convingatoare pe timp indelungat sau nu; pana atunci, insa, nimic nu pare sa-l contrazica, de aceea, nimic mai potrivit decat sa ne ocupam de editia publicata de Casa de Pariuri Literare.
In prefata volumului jucaria mortului, pe un ton apreciativ spre moderat, Daniel Cristea-Enache recunoaste consistenta lirica din scriitura lui Acosmei, pe care il vede ca pe „un continuator necrispat al lui Bacovia”. In ceea ce priveste procedeele sale artistice, criticul literar adauga: „(...) (n.r. Constantin Acosmei) disloca notiunea de poezie, luandu-i acesteia centrul de greutate si risipindu-l, pulverizandu-l pe toata intinderea textului. Imaginile cardinale si seriile tematice, simbolurile, tropii, rima, rimul dispar din pagina ca si cum si-ar fi dovedit tot mai mult inutilitatea. Constantin Acosmei se dispenseaza de ele treptat, evoluand dinspre niste „margini” mai conventionale (o rama a taboului) catre un centru al lirismului prim.” Asa ca nu e surprinzator – am putea continua noi – ca a castigat Premiul pentru debut al Asociatiei Scriitorilor din Iasi, in 1996 si Premiul Euridice pentru poezie, in 2008.
Promitem si noi o cronica a acestui volum pe AltIasi, insa pana atunci va las cateva versuri de proba (iar daca le prindeti gustul, 26 de pagini va stau la dispozitie aici).
seducatorul
(mai sunt tigari pana maine
pofta de mancare avem
talent si pastile
hai sa intram in bucatarie
eu iti arat sangele meu
tu imi arati sangele tau) (p.13)
