- 2605
Spre rusinea mea, recunosc ca nu auzisem de Daniel Cristea-Enache inainte de acest volum. M-a atras titlul si m-am grabit sa rasfoiesc citeva pagini, dar l-am pus repede inapoi in raftul cu “noutati”, nefiind interest de publicistica. Dar un concurs de imprejurari m-a facut insa sa citesc Cinematograful gol.
Dupa prefata foarte buna a lui Radu Cosasu (“Il voi saluta insa fratern, ca pe unul din tagma noastra, a celor care nu putem scrie nici un articol, eseu sau monografie, fara sa stim ce se intimpla in Coreea de Nord.”), care ne schiteaza portretul unui publicist, al omului care functioneaza cu deadline, incep sa citesc textele autorului. In spatele imaginii serioase si impenetrabile de critic literar, sta un om ca toti oamenii, voyeurist, microbist, pasionat de pestisori si acvarii mari, age of empires si Star Wars.
Toate articolele din volum au fost publicate in Suplimentul de cultura, de-alungul a 4 ani, initiativa ce-i apartine lui George Onofrei. Citite saptaminal, aveau, desigur, hazul lor, insa la fel cum sublinia si Bogdan Cretu la lansare, puse la un loc, intr-un volum, au alt efect. Povesti din lumea literara, experiente din calatoriile cu familia (episodul cu asfintitul din Brazilia dezvaluie un cert talent narativ). Ipostazele de spectator la diverse evenimente, microbistul incurabil (atit de romanesc...), dar si citeva eseuri de un haz teribil (grupate in capitolul Romanesti), sint ceea ce puteti citi in cel mai recent volum semnat DCE.
Acest ultim capitol pe care l-am mentionat mi-a lasat cea mai buna impresie si e de departe cel mai unitar si mai valoroasa parte a volumului. E o incercare de caracterizare a romanului generic, curios, atoatestiutor, care-si plinge de mila, ipocrit si laudaros, deopotriva sentimental si insensibil, neserios dar cumsecade. Toate aceste metehne si sintagme ”de bine” nu sint doar ironiii fine ale autorului ci sint etichete pe care si le atribuie si acesta. Atitudinea sincera si oarecum sarmanta, care nu stirbeste imaginea „autorului perfect/ model” ci mai degraba il aduce printre muritori; chiar daca scrie despre „altii”, se regaseste in ceilalti.
La lansarea din Tafrali a fost intrebat daca nu intentioneaza sa-si continue seria aceasta de articole. Raspunsul a fost logic: tot povestind despre el si viata sa personala, cititorul se va plictisi la un moment dat sa citeasca, iar textele vor deveni derizorii, daca le privim prin prisma adresarii catre public. Antonio Patras l-a numit un viitor Eugen Lovinescu, in timp ce Emil Brumaru a evocat amintiri cu Valeriu Cristea, tatal adoptiv al autorului.
*Volum oferit prin amabilitatea Librariei Tafrali.