Cele mai bune carti de dragoste

Anca Roman (editor Carte):

Opiniile unui clovn - Heinrich Boll. Daca dati ochii peste cap cand auziti de romantismul acela mai dulce ca mierea, n-ar stica sa cautati cartea asta. Se zbate in ea personaj capos, cu o Marie care nu mai e chiar atat de mult a lui si cu o dragoste atat de mare, incat ajunge sa-i fie jena ca trebuie sa o simta in lumea asta, intre oamenii astia.

Cui e frica de Virginia Woolf - Edward Albee. Aici veti da peste un cuplu care joaca teatru si la propriu, si la figurat. Violent de atragator si atragator de violent. Un casnicie matura isi examineaza toate vinile fara nici cel mai mic menajament, fara sa aiba vreo intentie de a se da ca exemplu, fara sa se martirizeze si care prefera sa se spulbere singura de dragul singurei sanse de a comunica pe care o mai are.

Povestea tarfelor mele triste - Marquez. O nuvela despre o prostituata minora si un jurnalist batran. Despre sexul devreme si sexul tarziu. Despre o dragoste care vine din nimic si nu se sinchiseste prea mult de asta, frumoasa asa ezitanta si neasteptata cum e ea.

Ina Ciobanu (editor Muzica):

Dragostea e tot ce conteaza cu adevarat. Fie ca da buzna intr-o simpla dimineata de primavara, fie ca stai si-o astepti ani la rand, fiecare secunda petrecuta cu gandul la ea conteaza. Mai mult, suspectez ca alimenteaza niste resorturi universale. Nu-mi pot explica in alt mod cum, dupa ce-ai petrecut ani la rand in visare, citind fel de fel de carti, de la Martin Eden a lui Jack London, la Arhanghelii nu mor ( Anca Maria Mosora) sau poate piese precum Frumos e in septembrie la Venetia de Teodor Mazilu, intr-o zi te cuprinde iremediabil o avalansa de stari, la pachet cu fluturi in stomac si crestere de aripi. Zbori aievea pe strazi si poate chiar scrii scrisori (tu, care n-ai scris scrisori niciodata si mereu pufneai cand auzeai ca mai sunt oameni care scriu scrisori!).

Simona Lozovschi (editor Carte):

Pentru cine bat clopotele. Desi nu este o carte de dragoste in adevaratul (si traditionalul) sens al cuvintului, o recomand in primul rind pentru faptul ca e scrisa de Hemingway, iar in al doilea rind pentru ca am trait povestea de dragoste a protagonistului ca pe propria-mi poveste.

Despre dragoste si alti demoni, pentru ca iubirea interzisa este cu mult mai interesanta si mai intensa cind e scrisa de Marquez.

Adriana Zavoi (editor Film):

Midsummer Night's Dream – prima care imi vine in minte atunci cand aud sintagma “carti despre dragoste”. Descoperita de mine prin liceu, inteleasa ceva mai tarzior ce e drept, o comedie ceva mai sumbra, cu iz tragic, pe care il ador oriunde ar aparea.

Lolita – nu cred ca exista vreo poveste de... haideti sa ii spunem dragoste, pe care sa o ador mai mult decat cea a fetitei lipsita de inocenta. Un personaj pe care il gusti cu adevarat doar din file, care paleste in orice ecranizare, din pacate.

Povestea tarfelor mele triste – era si imposibil sa nu imi placa avand in vedere ca il ador pe Marquez. Dar ce ma face sa o aleg in aceasta enumerare este personificarea geniala a iubirii din condei.

Irina Theodoru (editor Muzica):

Oh, ce dragut! Mandrie si prejudecata de Jane Austen - pentru ca te invata sa vezi dincolo de aparente si sa nu judeci.

Maria Elena Campean (editor Teatru):

Cititorul (Bernhard Schlink) e despre o prima iubire care lasa urme adanci in viata adolescentului ajuns mai tarziu la maturitate, dar si despre cum aceasta devine un punct de perspectiva pentru infruntarea unei alte traume - trecutul nazist al Germaniei.

Zaira - in cartea lui Catalin Dorian Florescu avem zbuciumul, indoielile, intrebarile pe care ni le punem, hotararile mai bune sau mai putin inspirate pe care le luam in relatiile noastre. Zaira se intoarce la o veche iubire dupa multi ani, dar nu stim daca cei doi se mai intalnesc si continua ce au avut odata.

Ioana Petcu (editor Teatru):

O carte de care m-am indragostit pentru totdeauna si la prima vedere - Sotron de Julio Cortazar. Seducatoare, de la prima la ultima pagina, boema si plina de culoare si parfum, putin trista, cum ii sade bine oricarei povesti de iubire, Sotron e un roman pentru copiii care au crescut.

Un veac de singuratate (Gabriel Garcia Marquez)  - cartea mea de capatai - care, contrar titlului e o carte despre dragoste...

Iosif Prodan (editor Film):

La capitolul carti cred ca merge Iubitafizica de Iulian Tanase, un volum cu poezii pentru toate fetele.

Desi nu e despre relatii sau cu povesti de dragoste, cu toate ca titlul Dex-ul si sexul (Radu Pavel Gheo) ar putea sugera asta, e o carte care invita la a privi realitatea dincolo de superficialitati, prejudecati sau ipocrizii. Adica tot ce inseamna Valentine’s Day pentru mine.

Emi Vasiliu (editor Film):

J.D Salinger – Franny si Zooey. Franny iese la un date cu Lane. “In urma cu 10-15 minute, cand li se servisera bauturile, Lane gustase dintr-a lui, apoi se asezase intr-o pozitie mai relaxata i aruncase o scurta privire pe la mesele din jur, cu o senzatie aproape fizica de satisfactie ca se afla (si era, pesemne, convins ca aici nimeni nu-l putea contrazice) in compania unei fete care arata absolut ireprosabil – o fata care nu numai ca era extraordinar de atragatoare, dar –fapt cu atat mai remarcabil – se si deosebea putin de imaginea sablon a domnisoarei din lumea buna, cu pulovar fin de lana si fusta de flanel. Franny zarise pe fata lui aceasta expresie de o clipa si o luase exact drept ceea ce era. Dar, respectind o intelegere veche si necurmata pe care o facuse cu propria ei constiinta, socoti ca e cazul sa se simta vinovata pentru ca surprinsese aerul lui de satisfactie, drept care se pedepsi singura sa asculte, chipurile, cu deosebite luare-aminte ceea ce avea sa spuna Lane in continuare." (traducere Mihaela Dumitrescu pentru Polirom)

Ernest Hemingway – Sarbatoarea de neuitat. Atmosfera jilava de dupa ploaia de dimineata si seara, in Parisul anilor in care Hemingway locuia intr-o casuta modesta cu sotia lui, trecea pe la Gertrude Stein pentru conversatie si pe la hipodrom pentru pariuri conjugale: "Cum vedea primavara, chiar daca era inselatoare, nu mai aveam nicio alta preocupare decat sa descoperim acele locuri unde am putea fi mai fericiti. Singurul lucru care ne putea strica bucuria erau oamenii si daca evitam orice intalnire cu ei, ziua mi se parea nelimitata.” (traducere Emma Beniuc, pentru Editura pentru Literatura Universala, Colectie Meridiane, Bucuresti, 1966)