Ce ecranizare a unei carti v-a placut cel mai mult si de ce?

Foarte greu de ales un singur raspuns. Oscilez intre Ben Hur, Pe aripile vantului si Pasarea spin, toate sunt speciale, dar intr-un final am sa aleg Pe aripile vantului. Cartea e deosebita iar ecranizarea e absolut superba, povestea de dragoste, decorul, detaliile, toti actorii, chimia dintre Vivien Leigh si Clark Gable, totul s-a impletit perfect. De revazut oricand.

Am rămas cu gura căscată, după ce cu câteva zile îmi zguduise simţurile romanul, filmul Of Mice and Men cu John Malkovich şi Gary Sinise. Primul menţionat nu mi-a înşelat deloc aşteptările, ştiam că este un actor formidabil şi s-ar mula pe orice rol, fie el cel al lui Lennie, un sărman om mare cu minte de copil. Dar Sinise în rolul lui George mi-a închis gura, mi-a anihilat orice îndoială despre calităţile actoriceşti ale acestuia. Cu gura deschisă mai mult m-a lăsat scenariul care respectă textul în foarte mare măsură, uneori trezindu-mă "recitând" împreunî cu personajele fragmente preferate şi mirându-mă de acurateţea acestora. Cel mai valabil argument pe care îl pot aduce în favoarea ecranizării este faptul că te determină să trăieşti viaţa personajelor, să le afli drama şi să suferi alături de ei, să munceşti spiritual cot la cot şi să plângi atunci când sunt neîndreptăţiţi. După ce a văzut filmul o amică mi-a spus: "Nu mi-a placut. Mi-a trasmis o stare de disconfort emotional." Eu una când am auzit replica aceasta mi-am dat seama că deşi unii preferă să evite dramele profunde, aceasta a avut un efect involuntar asupra psihicului. Dacă nu asta face un film reuşit, atunci ce?!

"Talentatul Domn Ripley", ecranizat de Anthony Minghella. Cartea Patriciei Highsmith am găsit-o la biblioteca "Ghe. Asachi" şi cred că a fost prima dată când m-a bulversat faptul că personajul negativ scăpa pe final basma curată. Vreo două săptămâni n-am mai putut citi altceva. Ulterior, când am aflat că există o ecranizare, am fost mai mult decât curios să văd cum a fost pusă povestea pe film. Alegerea celor doi actori a fost perfectă, în opinia mea, Matt Damon înlocuindu-l excelent pe Jude Law în pielea personajului Dickie Greenleaf. O carte şi o ecranizare de nota 10. Fiecare.

Ecranizarea care mi-a plăcut cel mai mult a fost "Zorba Grecul" film făcut în 1964 de Mihalis Kakogiannis după romanul lui Nikos Kazantzakis. Alan Bates și Irene Papas interpretează convingător și sincer scriitorul cerebral și văduva frumoasă și inabordabilă, dar personajele lor pălesc pe lângă demonstrația de virtuozitate actoricească a lui Anthony Quinn. Am citit cartea cu câteva luni înainte să văd filmul, și am fost fascinat de forța și profunzimea mesajului ei. Am "furat" de la Zorba sete de viață, admirația lui pentru frumusețe, în special cea feminină și un curaj vecin cu nebunia. Am crezut la început că ar fi imposibil ca jocul unui actor să se ridice la înălțimea scriiturii și am avut o deosebită surpriză să-l văd pe Anthony Quinn dând viață firesc, profund și dezarmant de sincer lui Zorba.

sorry, am scris în grabă, simţeam că mai lipseşte ceva :))

Romantic incurabil sau nu, nu se poate sa nu-ti placa Jane Austen. Scriitoarea engleza a scris atat pentru femei cat si pentru barbati. Povestile de dragoste imaginate de aceasta probabil nu au echivalent in viata reala, dar ne place sa visam ca poate intr-o zi vom gasi in cine ne asteptam cel mai putin, pe persoana a caror jumatate suntem. Asta se pare ca este tema principala in orice roman al scriitoarei, iar "Mandrie si prejudecata" este cel mai bun exemplu. Au existat numeroase ecranizari ale acestui roman, cele mai complete fiind cele produse de BBC. Insa, desi nu respecta intru totul actiunea romanului`( aceasta fiind comprimata intr-un scenariu care sa dureze aproape doua ore), ecranizarea din 2005 care ii are in rolurile principale pe Keira Knightley si Andrew McFayden mi s-a parut cea mai lirica. Imaginea cinematografica este superba, peisajele de tara tipic englezesti la fel de frumoase, decorurile si soundtrack-ul filmului se potriveste ca o manusa. Jocul actorilor este si el unul de apreciat, Keira reusind cu succes sa intruchipeze o Elizabeth Bennet ca la carte as zice. Este un film pe care l-am vazut de cel putin 10 ori si nu neaparat pentru povestea de dragoste( care sa fim seriosi nu e chiar verosimila) ci pentru ca de fiecare data imi incata privirile, auzul precum si pentru faptul ca imi transmite o stare de bine ( recomand sa va uitati la el intr-o zi ploiasa :) ). Poate ca filmul nu are un mesaj serios in spate, insa merita vazut chiar si doar pentru a face o comparatie cu celelalte ecranizari. Eu ii ofer acestei ecranizari nota 10 si desi unii ar fi cam sceptici pentru ca la urma urmei e un film romantic, s-ar putea sa va faca sa va razganditi ( daca asta nu poate faptul ca a fost nominalizat la Oscar ar fi un argument indeajuns de valid ).