Cartea fetelor Facebook

Prestigioasa revista Time Magazine a conferit titlul de personalitatea anului 2010 fondatorului Facebook, Mark Zuckerberg, in pofida voturilor cititorilor ei care l-ar fi preferat pe Julian Assange, creierul Wikileaks (atat Facebook cat si Wikileaks fiind forme de social media). Pentru a exemplifica puterea Facebook, realizatorul reportajului de la sediul companiei din Palo Alto, California, a povestit cum, in timp ce-i lua interviu lui Zuckerberg, in incapere si-au facut aparitia mai multi barbati care purtau costume oficiale, contranstand cu tinutele lejere ale tinerilor programatori-milionari din modesta sala de conferinta (numita Aquarium pentru transparenta peretilor ei) a conducerii executive Facebook. In fruntea lor era chiar directorul FBI, Robert Mueller, mai in varsta cu macar 20 de ani decat toti ceilalti din sala, care avea nevoie de informatii aflate pe serverele Facebook. Acele informatii au fost oferite gratuit de utilizatorii retelei sociale, dar nu au putut fi obtinute de FBI prin mijloace specifice servicilor de informatii.

Trecand peste partea de confidentialitate a datelor (unul dintre subiectele controversate care ar fi meritat, poate, o mai mare atentie din partea autorului), Cartea fetelor este, fara sa-si propuna asta, un ghid accesibil de intelegere a modului in care Twitter, Hi5, LinkedIn, MySpace, impreuna cu blogurile (fie ca sunt gazduite independent sau pe platforme gen Wordpress sau Blogspot), site-urile de tip wiki (Wikipedia sau Wikileaks), serviciile de stocare si distributie video sau foto (YouTube, Vimeo, Picasa, Flickr), - adica ceea ce numim social media - schimba modul in care comunicam, muncim, ne facem cumparaturile si ne raportam la cei din jurul nostru. De altfel, cuvantul "schimbare" pare sa fie depasit ca numar de aparitii in centrul ideilor cartii doar de catre "Facebook" si "social media".

Cartea sta bine la capitolul bibliografie, citand din principalele materiale aparute peste Ocean sau in Europa legate de social media. Ulmanu se intreaba intr-un paragraf in care pomeneste si de celebra Alone Together a lui Sherry Turkle (al carui subtitlu este "De ce asteptam mai mult de la tehnologie si mai putin de la ceilalti"): "Cu ce e diferita, in raport cu lumea din jur, persoana din metrou care citeste o carte de cea care isi verifica mesajele pe telefonul mobil, in afara de faptul ca fiecare foloseste o tehnologie diferita?"

Scopul Cartii fetelor nu este de a da raspunsuri transante, ci de a prezenta cat mai multe elemente care sa ajute cititorul in incercarea de a intelege schimbarile din jurul sau. Unele intrebari nu-si vor gasi raspunsurile nici parcurgand, prin incitarea la lectura suplimentara, puncte de vedere diferite, in timp ce altele vor aparea doar in timp. Cert este ca, indiferent de atitudinea (deschisa sau reticenta) pe care o avem fata de social media, oportunitatile pe care le ofera nu pot fi trecute cu vederea. Mai mult, cei care le ignora acum par la fel de anacronici precum au fost cei care au pierdut, la vremea lor, pariul cu folosirea computerelor.

Deoarece Facebook poate fi privit ca o harta interactiva a relatiilor noastre sociale, autorul se apleaca si asupra termenului ales pentru a descrie relatiile ce pot fi stabilite cu alte persoane, "prieten". Interesanta este mentionarea cercetarilor lui Paul Adams (teoria cercurilor), care a descoperit ca cei mai multi dintre oameni nu-i numesc pe membrii retelei sociale personale "prieteni". Desi Google+ nu fusese inca lansat in momentul publicarii Cartii fetelor, cititorul poate intelege astfel motivul pentru care Google a introdus Circles, o functionalitate (apreciata de unii, detestata de altii) care permite gruparea contactelor în rude, prieteni, colegi de serviciu, cunostinte, etc. Tot ca fapt divers, Adams lucreaza acum pentru Facebook, companie recunoscuta pentru modul agresiv de recrutare a valorilor concurentei, chiar din pozitii cheie.

Un studiu citat in carte arata ca patru din cele cinci activitati principale pe Facebook ale utilizatorilor din Romania constau in culegerea si receptionarea de informatii despre altii. Pe de alta parte doar 1/3 dintre utilizatori posteaza imagini si videoclipuri cu ei insisi, ceilalti multumindu-se cu vizionarea acestora, ceea ce arata ca Facebook incurajeaza mai degraba voyeurismul decat narcisismul. Pe de alta parte, Ulmanu sustine ca "pentru ca vor sa para cool, oamenii chiar incep sa faca lucruri cool in mai mare masura", rolul indeplinit pana acum de reality TV fiind azi preluat de social media.

Inchei enumerarea unora dintre ideile care mi-au atras atentia in Cartea fetelor printr-o observatie care se potriveste perfect proiectului de voluntariat AltIasi: publicul nu numai ca vrea sa participe la procesul de productie al continutului, ci e dispus sa o faca gratis. Mai mult, oamenii sunt dispusi sa actioneze, sa colaboreze si nu asteapta neaparat recompense materiale pentru aceasta (vezi Wikipedia, forumurile, site-uri gen TripAdvisor).

Stilul in care sunt scrise cele trei capitole ale cartii este de a porni de la un exemplu care sa ilustreze ideea centrala sau de a puncta, acolo unde se impune, prin studii de caz. Abundenta de informatii ( de la "numarul de like-uri nu e totul" pana la povestea DOR, de la pagina de Facebook a librariilor Carturesti la romanca de 17 ani care a scos 10 000 de suedezi in strada, de la clasificari ale social media la strategii de promovare) face ca lectura sa nu fie deloc plictisitoare, insa de la prima lucrare de acest gen in limba romana as fi preferat o structurare ceva mai riguroasa a temelor. Acest aspect nu stirbeste cu nimic din utilitatea volumului, o lectura obligatorie pentru oricine are ambitii legate de comunicare, marketing, management, jurnalism, sociologie, politica sau, utilizand o formula romantica, de "o mai buna intelegere a vremurilor".

*Carte oferita prin amabilitatea Librariei Humanitas (de pe strada Lapusneanu).