- 3439
Invariabil bun
La mare concurenta cu festivalul Ursus Evolution si pe segmentul orar in care in fata Palatului erau prezenti cei de la ROA si Parazitii, Cosmin Vaman intra cu chitara in mana in libraria Humanitas, acolo unde scaunele nu erau inca aranjate pentru concertul ce urma sa il sustina. A venit insotit de sotie si de fiica sa care, desi foarte mica, l-a ascultat cuminte si atenta, intervenind cand si cand, probabil din dorinta de a-l acompania sau, asa cum a marturisit si Cosmin, respectandu-si intelegerea de a capta atentia atunci cand el uita vreun vers.
Scena a fost repede improvizata intre rafturile pline de carti, scaunele pentru public au fost asezate si imediat ocupate si recitalul a inceput la ora stabilita. Prima piesa a fost, cum altfel, o melodie a trupei Taxi, o formatie pe care Cosmin o apreciaza foarte mult si cu care se poate spune fara a gresi ca este pe aceeasi lungime de unda. Ritmicitatea versurilor, subiectele abordate sau umorul sunt elemente care se intalnesc atat in melodiile celor de la Taxi, cat si in creatiile semnate de Cosmin Vaman.
Demonstratia ultimei afirmatii a venit imediat pentru ca Romanii au talent, urmatoarea piesa cantata sambata seara a indeplinit toate aceste conditii si a starnit si primele zambete pe fetele spectatorilor. Si pentru ca n-a mai avut rabdare si a dorit sa impartaseasca cu toata lumea ultima sa creatie compusa in seara dinaintea concertului, Cosmin a dedicat o melodie chiar librariei Humanitas.
Cosmin reuseste sa-i apropie pe oameni de el prin melodiile sale si nu spun asta pentru ca publicul a stat practic la o jumatate de metru de el, ci datorita faptului ca poate crea o atmosfera placuta care te face sa uiti cat de cald e afara, ca mai ai si alte planuri sau ca urmeaza o saptamana grea. Se simte ca el canta pentru ca ii place extrem de mult sa faca acest lucru, nu pentru ca ar fi nevoit sau obligat. Realizezi la putin timp dupa ce incepi sa il asculti ca el e, de fapt, amicul tau si interpreteaza fiecare piesa ca si cum ar canta pentru prieteni. Nu-i nevoie de boxe sau de microfon pentru povestile transpuse in versuri ale lui Cosmin.
Ora petrecuta la Humanitas a parut scurta si ne-a facut pe toti cei prezenti sa ne dorim imediat sa ne reintalnim si sa-l ascultam din nou pe Cosmin. Daca o sa va spuna vreodata ca fiecare melodie a lui "e ca o injectie, doare putin si apoi trece", sa nu il credeti, va minte.
Cosmin Vaman - Cate-un pic
Cosmin Vaman - Cei mai frumosi ani ai mei
