Daniel Sandu: „Mersul efectiv la filme incepe sa fie descurajat”

AltIasi: Cum ati ajuns sa lucrati in televiziune si, mai ales, cum ati ajuns sa regizati serialul La bloc? Inainte de asta ati mai avut vreun contact cu industria?

Daniel Sandu: Dupa ce am absolvit Univ. Media in 2002 am incercat sa gasesc un job in televiziune dar fara prea mare succes. Nu gaseam nimic. Iar dupa un an jumate, pe la sfarsitul lui 2003, am vazut intamplator pe PROTV la sfarsitul unui episod din serialul La bloc un anunt al producatorilor care cautau scenaristi si incurajau spectatorii sa trimita idei pentru episoade la o adresa de email. Si am trimis si eu cateva idei. Iar in ianuarie 2004 m-au chemat la o discutie unde am descoperit ca fusesem selectati 8 scenaristi iar ei aveau buget pentru un singur scenarist. Planul lor a fost sa lucreze cu toti 8 simultan si in fiecare saptamana sa renunte la cate unul dintre noi pana cand va ramane doar unul. Si a fost o competitie dura, nu imi era usor pentru ca trebuia sa invat sa-mi ajustez ideile pe gusturile producatorilor, dar…dupa 2 luni am reusit si m-au angajat co-scenarist, iar un an mai tarziu si co-regizor pentru serialul La bloc. Asa a inceput aventura mea in industrie.

AI: Dupa serialul La bloc ati realizat o serie de scurtmetraje. Cum a avut loc aceasta tranzitie de la televiziune la cinema si cum de stilul nu v-a fost influentat mai mult de perioada in care ati lucrat in televiziune?

DS: Dupa serialul La bloc, impreuna cu echipa de creatie am decis sa plecam din ProTV la un post de televiziune care tocmai se lansa in 2007 (Kanal D) si unde am realizat un nou serial de comedie numit Gasca, iar un an mai tarziu am plecat din nou cu toata echipa de creatie la Prima TV unde am realizat un al 3-lea serial de comedie numit Nimeni nu-i perfect. Si toate bune si frumoase pana in 2009 cand a venit mult neasteptata criza economica si au fost sistate cam toate productiile originale de fictiune de pe piata TV din Romania. Si asa am decis sa ma orientez spre cinematografie, care de altfel era principala mea pasiune dar care fusese pusa on hold cat timp lucram in televiziune. Legat de stil, mie mi se pare ca dimpotriva, scenariile mele au influente din perioada in care am lucrat in televiziune. Pe film e adevarat ca am renuntat la umorul grosier si elementele specifice productiilor TV si am incercat sa orientez experienta mea din comedie catre drama care era un teritoriu relativ nou pentru mine si astfel am descoperit o zona in care ma simt confortabil atunci cand scriu, si anume limita subtire dintre comedie si drama. Si de aici au pornit si cele trei scurt metraje pe care le-am facut.

AI: In anul 2014 ati castigat Pitch-ul de la TIFF cu proiectul Tatal Muta Muntii. In ce stadiu va mai aflati momentan cu proiectul?

DS: Da, in 2014 am castigat Pitch-ul de la TiFF cu Tatal Muta Muntii chiar daca era singurul proiect din competitia respectiva care nu avea un producator atasat la acea vreme. Si dupa un timp proiectul a fost preluat de Mobra Film, avandu-l ca producator general pe Cristian Mungiu. Anul trecut (2016) proiectul a castigat concursul de dezvoltare la CNC si apoi si concursul de lung-metraj fictiune la CNC iar in decembrie a castigat premiul ARTE la Les Arcs. Acum proiectul se pregateste sa intre in pre-productie in toamna acestui an iar in iarna (decembrie 2017 - ianuarie 2018) vor avea loc filmarile. E un proiect grozav care ne surprinde constant cu reactiile pozitive pe care le obtine inca din stadiul de dezvoltare, e o poveste la care tin mult si atat eu cat si echipa cautam sa rezolvam obstacolele pentru a crea o experienta cinematografica spectaculoasa.

AI: La ce alte proiecte mai lucrati?

DS: Acum mai lucrez la dezvoltarea unui serial original.

AI: Ce parere aveti de platformele VOD (video-on-demand)? Ati alege sa va puneti filmele pe o asemenea platforma?

DS: Legat de VOD… e o discutie complicata, multe elemente ale formulei VOD inca nu le cunosc prea bine. Dar ce va pot spune e ca da, eu imi doresc ca un film realizat de mine sa fie vizionat de cat mai multe persoane indiferent de format sau platforma. Insa producatorii filmelor pe care le fac au pe buna dreptate responsabilitatea de a proteja filmul de anumite pericole precum subexpunerea lui catre public sau pirateria si altele. Realitatea e ca astazi in Romania sunt foooarte putine cinematografe care difuzeaza film romanesc si atunci da, producatorii cauta solutii sa conecteze filmul cu potentialii spectatori. In acelasi timp nu stiu daca spectatorii din Romania sunt suficient de obisnuiti sa cumpere continut VOD, mai ales ca tentatia de a ocoli plata si a downloada filmul piratat este inca foarte mare si este ignorata de autoritati. In alte tari europene stiu ca daca downloadezi ilegal o singura melodie primesti imediat un avertisment de la guvern, dupa care urmeaza o amenda si ulterior chiar dosar penal. La noi inca nu e asa si atunci oamenii sunt tentati sa evite sa plateasca pentru VOD. Dar oricum am cauta sa facem, din experienta mea va pot spune ca e foarte greu astazi in Romania sa difuzam productii autohtone. Si nu stiu cand si cum se vor rezolva aceste situatii. Cel mai bun exemplu care imi vine in minte acum este faptul ca nu exista iTunes Filme pentru Romania dar exista iTunes Filme pentru Republica Moldova. De ce? Poate daca comparam putin legislatiile celor doua tari vecine vis-a-vis de acest subiect vom afla. Exista niste hibe (poate accidentale, poate intentionate) in legislatia noastra care descurajeaza aceste platforme sa difuzeze filme pe piata din Romania. Pur si simplu suntem o piata „neimportanta” pentru platforme si cred ca asta depinde atat de legislatie cat si de puterea de cumparare si mai ales de educatie si cultura de a cumpara continut artistic. Iar la toate astea se adauga si schimbarile in modul prin care spectatorul alege sa consume/vizioneze filme. Mersul efectiv la cinema, desi ramane in topul preferintelor mele pentru ca el ofera o experienta cinematografica completa din toate punctele de vedere, incepe sa fie descurajat, oamenii fiind din ce in ce mai ocupati si au din ce in ce mai putin timp liber iar din acest timp liber si mai putin timp pe care sunt dispusi sa-l aloce vizionarii unui film iar oferta de filme este uriasa. Apoi prefera varianta mai comoda, iar tehnologia se straduieste sa vina in intampinarea spectatorilor cu televizoare performante care promit experiente cinematografice „la tine in sufragerie”. Ori pentru a merge fizic la Cinema, presupune sa mergi prin trafic, sa gasesti un loc de parcare, sa stai la cozi, sa infrunti aglomeratia, sa platesti cate un bilet de persoana, sa speri ca gasesti un loc bun in sala, daca se poate fara vecini galagiosi sau persoane prea inalte pe scaunele din fata…deci trebuie sa iti doresti mult sa vezi acel film in cinema ca sa treci prin toate astea. Dar…vom vedea foarte curand cum vor evolua lucrurile.